Arbitrajul comercial - civilizatia afacerilor

O sedinta a Curtii de Arbitraj seamana cu o intalnire de afaceri in care, la o masa rotunda, cativa oameni de afaceri dezbat un contract in prezenta unui specialist independent. Totusi, in ciuda aparentelor, se judeca un litigiu comercial.

Specialistul independent este, de fapt si de drept, arbitrul care are, practic, atributiile unui judecator. Atmosfera este mai putin rigida decat cea a unui tribunal obisnuit, dar actul de justitie este intru totul profesionist si are deplin temei legal: Decretul Lege nr. 139/1990 si Codul roman de procedura civila. Pe langa 22 dintre camerele de comert teritoriale din Romania functioneaza instante arbitrale ale caror decizii sunt perfect acoperite din punct de vedere juridic. Pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti (CCIRB), lucreaza Curtea de Arbitraj Comercial International de la Bucuresti, foarte reputata si in mediile de afaceri internationale.

Mai ieftin si mai rapid

Chiar daca s-ar utiliza toate formele de apel (inclusiv cele aferente tribunalelor obisnuite), solutionarea definitiva a unei cauze nu dureaza mai mult de sase luni. Insa din peste 2.000 de decizii pronuntate, din 1997 incoace, de catre Curtea de Arbitraj de la Bucuresti, numai 270 au fost contestate de catre impricinati si doar noua dintre contestatii au fost validate in tribunalele clasice.

Orice firma poate solicita Curtii de arbitraj judecarea unui litigiu comercial. O singura conditie trebuie indeplinita: in contractele invocate trebuie sa existe clauza arbitrala, care consacra faptul ca partile sunt de acord ca eventualele litigii sa fie supuse spre solutionare Curtii.

Binefacerile civilizatiei

In fapt, conditia mentionata exprima dorinta intreprinzatorilor de a-si rezolva in mod civilizat litigiile. Mai mult, firmele pot sa nu ajunga la judecata. "De la 1 ianuarie 2002 functioneaza Centrul de mediere a diferendelor comerciale, conform unor reguli de mediere - conciliere moderne", spune Mihaela Cozmanciuc, asistent arbitral sef la Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa CCIRB.

Sute de cazuri anual

Prin predecesoarea sa, Comisia de arbitraj, Curtea de arbitraj din Bucuresti a fost (si inainte de 1989), timp de aproape patru decenii, "singura forma de justitie nestatala din Romania, in care Codul comercial si in general legislatia comerciala s-au aplicat la solutionarea unor litigii", precizeaza Mihaela Cozmanciuc. Mai ales dupa 1993, sute de dosare au fost solutionate anual. Numai in 2002 au fost judecate 791 cazuri.

Obiectul solicitarilor a fost format in principal din pretentiile privind pretul datorat pentru marfuri livrate si neplatite, restituirea pretului platit in avans pentru marfuri ce nu s-au mai livrat, penalitati de intarziere in plata ori in livrare. Alte cereri inregistrate au vizat plata de daune directe si/sau indirecte, constatarea unor drepturi sau inexistenta altora, constatarea incetarii obligatiilor contractuale. Solicitantii provin, cu precadere, din sectoare ca industria manufacturiera, vanzarea si distributia de bunuri, finante-asigurari, piata de capital, agricultura.

Confidentialitatea

Actul arbitral este insotit de conditii aspre de confidentialitate, asa incat orice estimare privind valoarea contractelor aflate "in joc" s-ar dovedi hazardata. Confidentialitatea este insa unul dintre marile avantaje ale justitiei comerciale arbitrale. Chiar daca nu este accesibil nici un detaliu despre anumite cazuri reale, descrierea lor generica nu este mai putin spectaculoasa. De altfel, majoritatea intreprinzatorilor si-ar putea recunoaste situatiile delicate prin care au trecut propriile afaceri in numeroasele exemple inregistrate la Curtea de arbitraj.

Concret

RECUPERARE PRIN ASIGURARE. O societate incheie o asigurare pentru cazul in care nu poate plati la timp marfurile livrate de un furnizor extern. Furnizorul este beneficiarul asigurarii. Conform contractului de asigurare, beneficiarul asigurarii cere asiguratorului plata daunelor pentru doua facturi pe care asiguratul nu le-a achitat la termen. Societatea de asigurari refuza si beneficiarul asigurarii o cheama in judecata la Curtea de arbitraj. Asiguratorul parat invoca rezilierea de drept a contractului de asigurare, pe motiv ca asiguratul nu si-a indeplinit obligatia constituirii in termen de 30 de zile a unei ipoteci de rangul I cu o valoare egala cu suma asigurata. Rezilierea contractului de asigurare trebuia notificata, insa nu numai asiguratului (firma importatoare), ci si beneficiarului asigurarii (exportatorul strain), ceea ce nu s-a intamplat. Totusi, asiguratorul a continuat sa incaseze primele de asigurare chiar si dupa termenul de 30 de zile, fapt retinut de Tribunalul arbitral impreuna cu faptul ca intrarea in vigoare a contractului nu era conditionata explicit de instituirea ipotecii. Pe cale de consecinta, asiguratul a castigat, iar asiguratorul a fost nevoit sa plateasca.

PROBLEME DE CALITATE. O firma romaneasca cheama in judecata o societate italiana si cere ca aceasta sa-i plateasca utilajele livrate. Parata refuzase achitarea pe motiv de neconformitate calitativa. Tribunalul arbitral constata ca firma italiana nu a reclamat formal, in scris, furnizorului, calitatea necorespunzatoare (cu precizarea detaliilor de calitate reclamate si a pretentiilor), ci doar a propus returnarea utilajelor cu defecte majore, retinerea spre remediere a celorlalte si scaderea din pret a costului remedierilor. Intre firme nu s-a convenit nimic (nu a avut loc "desocotirea"). Analizand valoarea reparatiilor, arbitrul a constatat ca in notele de debit nu sunt identificate piesele defecte, nici natura lucrarilor executate si nu se poate stabili realitatea costurilor de reparatie suportate de beneficiarul utilajelor. Curtea de arbitraj a obligat cumparatorul la plata utilajelor nereturnate.