Comertul cu „oua de aur"

Cu ocazia Sarbatorilor de Pasti, romănii cheltuiesc numai pe oua peste 3 milioane de euro. In zilele dinaintea Pastilor se vănd peste 4 milioane de oua zilnic.

Se poate spune ca in Saptamăna Mare cei mai căstigati dintre comercianti sunt producatorii si vanzatorii de oua. Ei estimeaza, in cele sapte zile dinaintea Pastilor o majorare cu 50% a vănzarilor fata de o saptamăna obisnuita. Intr-o perioada normala, gainile romănesti produc circa 3,5 milioane de oua pe zi si se vănd putin sub 3 milioane. De Pasti, vănzarile producatorilor autohtoni ajung la 4,2 milioane de oua zilnic, fara a pune la socoteala importurile sau „eforturile" gainilor din curtile taranilor sau din alt fel de gospodarii private.

Preturi neschimbate

„Chiar daca vănzarile cresc, preturile la producatori vor ramăne la fel, 3.200 lei bucata la poarta producatorului. Cu tot cu TVA", sustine Ilie Van, presedintele Uniunii Nationale a Crescatorilor de Pasari din Romănia.

In total, in 2003, s-au consumat 6,2 miliarde de oua, aici incluzănd si gospodariile proprii si importurile. In ciuda faptului ca cifrele par impresionante, consumul de oua pe cap de romăn este de 280 de bucati/an, cu peste 50% mai mic decăt media consumului in Uniunea Europeana.

20% sunt importuri

Fermierii romăni sunt de parere ca vănzarile sunt mici in restul anului din cauza fiscalitatii ridicate si lipsei de protectie a producatorilor autohtoni in ceea ce priveste importurile. Dintre cele 6,2 miliarde de oua care ajung anual pe mesele romănilor, o cincime provin din import. Pentru fermieri, ouale din Republica Moldova si Turcia risca sa „sparga" datorita preturilor produsele similare de pe piata romăneasca.
Alexandru Eduard

---

Gaini neproductive

Daca pentru fermieri cele mai mari pericole sunt fiscalitatea si importurile, nici gainile autohtone nu sunt foarte fericite. Potrivit unui studiu european, in materie de gaini ouatoare, galinaceele din Cehia sunt extrem de prolifice, conducănd topul cu o medie anuala de 280 de oua; in schimb, cotcodacitoarele autohtone ajung doar la vreo 150 de bucati pe an. Cauzele sunt legate de conditiile proaste de „cazare", de hrana slaba calitativ, dar si de lipsa unui sector de cercetare viabil in domeniul avicol.