Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru Complexul Energetic Hunedoara viitorul este din ce în ce mai incert. În timp ce FMI şi Banca Mondială presează cu reformarea producătorului de energie sau lichidarea lui, Executivul dă din colţ în colţ, fără a avea o idee foarte clară despre cum ar trebui să arate acesta în noile condiţii de piaţă, când cererea de energie şi preţurile au scăzut, iar concurenţa regenerabilelor este foarte puternică.
După clasicul stil românesc, reforma la CE Hunedoara a debutat şi persistă într-o mare bâlbâială. Pentru cei de la CE Hunedoara, Guvernul s-a agăţat, pentru moment, de găselniţa acordării unui ajutor de stat în valoare de 167 de milioane de lei pentru a-i da o gură de oxigen. Mai departe, Ministerul Economiei a rămas cantonat în promisiuni.
Rețeta eșecului: costuri mari, datorii şi mai mari
La actualele costuri de producţie, care se cifrează undeva la 320 de lei/MWh, complexul energetic nu are nicio şansă de supravieţuire pe o piaţă unde energia se vinde cu 170 de lei/MWh şi chiar mai puţin. Probabil că înfiinţarea lui, în 2012, în această formulă a fost o eroare de strategie de la început, dar la vremea respectivă Executivul susţinea că România are nevoie de o astfel de unitate mare pentru a putea participa la proiecte internaţionale în domeniul energiei. Dar cu pierderile înregistrate în 2013 şi în 2014, Complexul Energetic Hunedoara s-a transformat într-o adevărată piatră de moară.
Toate proiectele au rămas doar pe hârtie
Toate proiectele menite să scadă costurile de producţie de care s-a vorbit de-a lungul anilor la CE Hunedoara s-au dovedit un eşec. Numai anul trecut s-au selectarea unor investitorii în vederea construirii unei microorganizat două licitaţii pentru hidrocentrale şi a unui nou grup pe gaze de 400 MW la termocentrala Deva-Mintia (acesta fiind trecut de Executiv chiar pe lista proiectelor strategice în sectorul energetic). Surpriză sau nu, la licitaţii nu s-a prezentat niciun investitor dispus să-şi rişte banii. Cât despre investiţiile chinezeşti, acestea au picat şi ele. Şansele de supravieţuire a termocen¬tralei Mintia sunt minime după 2018, dacă nu se schimbă ceva în structura unităţii, cum ar fi construirea unor grupuri moderne, mult mai mici.
Promisiuni pentru mineri
În urma protestelor din Valea Jiului, care au avut loc la sfârşitul lunii mai, ministrul Energiei, Andrei Gerea, a acceptat să semneze cu protestatarii un protocol în care se precizează că termenul de închidere a celor patru exploatări de huilă din cadrul Complexului Energetic Hunedoara (CEH) va fi prelungit până în anul 2024 (faţă de 2018) pentru a le permite accesarea unui unui ajutor de stat. Conducerea CEH s-a angajat să pregătească un plan de reorganizare ce va fi discutat cu Ministerul Energiei și cu Sindicatul Muntele, reprezentativ la nivel de companie.
Ministrul Energiei le-a promis minerilor vânzarea garantată pe piaţa reglementată a unei cantităţi corespunzătoare unei puteri de 200 MW la un preţ care să le acopere costurile. Acest lucru ar însemna scumpirea energiei electrice pentru toți consumatorii.
Licitaţia organizată pentru retehnologizarea minelor viabile din Valea Jiului a fost anulată anul trecut pentru că cei care au câştigat-o nu depuseseră şi o ofertă financiară. De atunci peste retehnologizarea minelor din Vale s-a aşternut uitarea.
"Nu ştiu cum am putea retehnologiza nişte mine a căror caracteristică duce la imposibilitatea de a face o retehnologizare comparabilă cu a celor din Vest. Nu am prea înţeles foarte clar care a fost criteriul când s-au departajat minele viabile de cele neviabile" - Andrei Gerea, ministrul Energiei
Complexul din Hunedoara are aproape 6.500 de salariaţi, care activează în cadrul a patru mine din Valea Jiului (Lonea, Livezeni, Lupeni, Vulcan) şi a două termocentrale (Mintia şi Paroşeni). Complexul energetic din Petroșani acoperă circa 7% din consumul de energie la nivel naţional
30% dintre capacităţile de producţie au peste 40 de ani
Chiar dacă România dispune de mai multe surse de producţie a electricităţii, cele mai multe dintre acestea şi-au depăsit durata tehnică de viaţă, fiind neeconomice şi poluante. Aproximativ 30% din capacităţile de producţie au depăşit durata de 40 de ani de funcţionare, iar 25% au deja 30 de ani. Aproximativ 80% din grupurile termoenergetice au fost instalate în perioada 1970-1980 şi au depăşit durata de viaţă normată. Majoritatea capacităţilor sunt supradimensionate şi în proporție de 80% sunt utilizate exclusiv pentru termoficare urbană. Autorităţile sunt conştiente că după 2015 România va avea deficit de capacităţi de producţie a electricităţii, care se va accentua după 2020-2025, în condiţiile în care Uniunea Europeană insistă pe reducerea emisiilor poluante. Pentru a preveni acest deficit, vor trebui construite noi unități de producție.
