Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ADM, Bunge, Carhill și Louis Dreyfus sunt cele mai mari companii din sectorul alimentar de pe mapamond cunoscute după inițialele lor: ABCD. Ele controlează împreună 90% din cantitatea de grâu la nivel mondial. În esență, ABCD hrănesc planeta și decid cât de mult trebuie să plătească lumea pentru a nu suferi de foame. De-ar fi hotărât doar atât...
Dar cine sunt și ce forță au cu adevărat aceste companii? La începutul anilor ’70, președintele SUA, Richard Nixon, a încercat să câștige Războiul Rece sugerând ca giganții din sectorul alimentar să crească prețul cerealelor pentru Uniunea Sovietică și să forțeze astfel regimul comunist să se dea bătut din pricina înfometării. Cei patru mari jucători au refuzat, iar Nixon a bătut în retragere. Iată câtă putere aveau! Profesoara Jane Harrigan, de la SOAS, a cercetat îndelung controlul pe care îl exercită în continuare aceste companii asupra prețurilor alimentelor și influența pe care au avut-o asupra Primăverii Arabe, de pildă. În această cercetare, ea a făcut o descoperire uluitoare: „Africa Subsahariană este regiunea cea mai nesigură din punct de vedere alimentar de pe Pământ: decalajul dintre necesarul hrănirii populației și cantitatea importată pentru acoperirea lui e mai mare decât în orice alt loc de pe planetă. 50% din hrană este importată, iar 35% este grâu”. Pe scurt, întreaga regiune trăiește din pâine și produse derivate din grâu. Așa, și? - vine firesc întrebarea. Dacă prețul cerealelor crește peste noapte, fie și puțin, oamenii riscă să moară de foame! „În 2005” - sesiza jurnalistul BBC Jacques Peretti în studiul „Înțelegerile care ne-au schimbat lumea” (Editura Litera, 2019) -, „giganții din cartelul alimentar ABCD s-au confruntat ei înșiși cu o criză. Întrucât recoltele sunt imprevizibile, prețul cerealelor este volatil, după cum bine se știe, iar în 2005 profiturile au fost scăzute. Așadar, ABCD au luat o decizie fatidică”.
Săracii oameni bogați!
Citește pe Antena3.ro
În ce a constat această decizie? „Au hotărât să parieze împotriva propriilor recolte pe piețele internaționale. Dacă o recoltă era proastă, ei făceau, de fapt, bani. Dacă nu era proastă și pariaseră prost, pur și simplu creșteau prețurile. Era o situație avantajoasă în ambele cazuri. Scurtcircuitaseră piața mondială a grâului. Acest lucru a fost devastator pentru Africa Subsahariană”, aprecia Jacques Peretti. În Egipt, pâinea este numită aish, cuvânt care înseamnă „viață”. În Yemen, există mai mult de douăzeci de tipuri diferite de pâine... Așa cum demonstra Rami Zurayk, profesor de științe agricole și alimentare la Universitatea Americană din Beirut, Cornul Abundenței - care se întinde de la Nilul egiptean până la gurile de vărsare ale Tigrului și ale Eufratului - este locul unde a început agricultura, unde s-au cultivat pentru prima dată grâul, lintea, năutul, măslinele și unde s-au crescut pentru prima dată oi și capre. În ciuda terenului fertil, această regiune este, astăzi, una dintre cele mai paupere din lume. 40% din populația Egiptului și a Yemenului trăiește într-o cruntă sărăcie. De ce, dacă ar trebui să fie, grație condițiilor naturale, una dintre cele mai bogate regiuni ale planetei? Răspunsul a venit de la cercetătorul britanic Jacques Peretti: „Din anii ’80, când FMI și Banca Mondială au introdus politici care au redus subvențiile pentru agricultură și au încurajat exportul de fructe către Occident - în loc să susțină investițiile în producția locală de cereale -, regiunea a devenit tot mai dependentă de grâul importat de la giganții americani din cartelul alimentar ABCD”.
Când i-a sărit muștarul lui Barack Obama
Ce s-a întâmplat ulterior? „Drept consecință a fluctuației frenetice a prețurilor, milioane de oameni care abia dacă își puteau permite o pâine au ajuns să trăiască pe muchie de cuțit. În perioada 2006-2007 s-a înregistrat o recoltă foarte bună, ceea ce presupunea, logic, scăderea prețurilor, însă ABCD au făcut contrariul”, menționa Peretti. Adică? „Au crescut prețul cerealelor la nivel mondial. Pe toată întinderea Africii și a Orientului Mijlociu, unde o creștere neînsemnată a prețului are consecințe catastrofale, s-a declanșat o criză alimentară. Acolo au existat dintotdeauna «răscoale ale pâinii», dar aceasta era diferită”. Se insinua Primăvara Arabă… „Primele proteste din Tunisia nu au fost luate în serios, fiind rapid catalogate drept o obișnuită «răscoală a pâinii”, explica profesorul Rami Zurayk. „Regimurile arabe au reacționat rectificând prețurile la alimente și oferind mai multe subvenții. Creșterea subvențiilor relaxează puțin presiunea populară, dar, totodată, majorează marja de profit pentru importatori și producători. De data aceasta însă nu a mai mers șmecheria cu camioanele încărcate cu făină. Oamenii se săturaseră”, sintetiza Jacques Peretti. În 2010, președintele Barack Obama era deja în război cu ABCD. La presiunile Organizației Mondiale a Sănătății, ale UNICEF, ale prim-ministrului britanic Gordon Brown și ale președintelui francez Nicholas Sarkozy, Obama a încercat să susțină în America adoptarea unei legi care să reducă puterea conglomeratelor din industria alimentară de a se juca după bunul plac cu prețurile cerealelor în cea mai săracă zonă din lume.
Căderea statelor nord-africane, asaltarea Europei
Obama a catalogat comportamentul companiilor ABCD drept imoral și destabilizator din punct de vedere politic. Încercarea lui legislativă a eșuat însă, iar rezultatul a fost devastator. Prețul grâului a atins din nou cel mai mare nivel în Africa Subsahariană, inclusiv în Tunisia, iar Primăvara Arabă a izbucnit violent. Acțiunile Statului Islamic au dărâmat granițele una după alta. „În Roma antică - amintea Peretti -, poetul Iuvenal a descris impecabil strategia pe care o foloseau politicienii ca să cucerească masele, numind-o panem et circenses («pâine și circ»). Statul Islamic a înțeles abilitatea nobililor romani, Occidentul, nu”. Adevărul este că membrii cartelului ABCD au preferat să riște, iar perdanții au fost cei care nici măcar nu știau că erau angrenați în joc: oamenii din Africa de Nord. „Populația putea fi în sfârșit «eliberată» de sub stăpânirea colonială a Occidentului, iar Califatul care înainta sub stindardul negru reprezenta forța care urma să stabilească noua ordine”, specula jurnalistul BBC Jacques Peretti. Mai mult: „Pe măsură ce statele nord-africane s-au prăbușit, bărci cu refugiați au început să traverseze Mediterana, dând naștere unei crize pe continentul european. Acest fenomen a alimentat temerile de o invazie a migranților, care, la rândul lor, au stimulat ascensiunea partidelor antiimigrație pe tot cuprinsul Europei”. Și toate acestea s-au întâmplat pentru că patru companii din industria alimentară au crezut că pot să câștige un pariu pe Wall Street. În centrul pariului făcut de companiile din industria alimentară s-a aflat ideea că în afaceri trebuie să riști. Iar teoria riscului, ca filosofie exhaustivă a afacerilor, a fost vândută pe Wall Street de un singur om. A cărui poveste vom încerca s-o deslușim în continuare.
Cine a fost Robert Dall?
În anii ’80, bancherul american Robert Dall a fost omul care a schimbat lumea finanțelor, învățând-o să îmbrățișeze riscul și, pe această bază, a inventat mecanismul shortingului (vânzarea de active înainte de a le dobândi, pentru a face profit când prețul urma să scadă). Sclipirea lui Dall a fost „securizarea” oricărei acțiuni, în fapt o transformare conceptuală a înseși ideii de comerț. „Robert Dall a mers pe ideea că în loc să tranzacționezi bunurile fizice și valoarea lor prezentă, trebuie să ai posibilitatea de a tranzacționa valoarea viitoare a unui lucru, asigurându-i însă protecția împotriva unui pericol existent în prezent”, consemna Jacques Peretti, jurnalist de investigații economice la BBC. „Dall a fost cel care a transformat capitalismul într-un pariu ce avea să pună în joc miliarde de dolari în cazinoul sălii de negocieri a bursei. Dall a pus în mod necugetat primele cărămizi pe drumul care avea să ducă la creditele subprime, la shortingul practicat de ABCD în ceea ce privește prețul grâului și la Primăvara Arabă”, concluziona Peretti.
Morți de foame
Conform datelor furnizate de Organizația Națiunilor Unite, în jur de 690 de milioane de oameni - aproape 9% din populaţia lumii - au suferit de foame anul trecut. Numărul reprezintă o creştere cu zece milioane faţă de aceeaşi perioadă a anului 2018 şi este cu aproape 60 de milioane mai mare decât cel din 2014! Asia ar fi continentul cu cei mai mulți oameni subnutriţi - aproximativ 381 de milioane -, iar Africa ar deține cel mai mare procent de populaţie subnutrită: 20%.
5,5 miliarde de dolari pentru a salva copiii de inaniții
Nordul Nigeriei, Yemen și Sudanul de Sud ocupă prima poziție pe lista locurilor care se confruntă cu niveluri catastrofale de foamete. De altfel, Africa este, potrivit estimărilor UNICEF, cel mai grav afectată de lipsa de alimente, dar există puncte fierbinți ale subnutriției și în alte regiuni, precum Afganistan, Siria, Liban, Haiti și Caraibe. La începutul acestui an, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie și Agricultură (FAO) și Programul Alimentar Mondial al ONU (WFP) au solicitat 5,5 miliarde de dolari pentru a evita foametea în rândul copiilor, prin asistență alimentară umanitară. Nu ne rămâne decât să sperăm că banii vor ajunge la destinație.
Comerţul global de cereale a fost de 576 de milioane de tone în 2021, potrivit datelor din comerţul agricol exterior din Statele Unite (FATUS)
Începând cu anul 1980, când FMI și Banca Mondială au introdus politici care au redus subvențiile pentru agricultură și au încurajat exportul de fructe către Occident - în loc să susțină investițiile în producția locală de cereale -, Africa Subsahariană a devenit tot mai dependentă de grâul importat de la giganții americani din cartelul alimentar ABCD
Seceta și efectele ei: preţul grâului în România a crescut cu aproape 40% faţă de iunie 2020
Pe măsură ce statele nord-africane s-au prăbușit, bărci cu refugiați au început să traverseze Mediterana, dând naștere unei crize pe continentul european. Acest fenomen a alimentat temerile de o invazie a migranților, care, la rândul lor, au stimulat ascensiunea partidelor antiimigrație pe tot cuprinsul Europei”, Jacques Peretti, jurnalist BBC
