Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-un nou punct de vedere, expertul susține că pericolul major apare atunci când societatea și autoritățile se obișnuiesc treptat cu scumpirile, cu inflația și cu degradarea economică, până în punctul în care pierd capacitatea de a mai reacționa la timp.
„Scenariul broaștei fierte”, aplicat crizei petrolului
Dumitru Chisăliță descrie actualul context energetic prin ceea ce numește „scenariul broaștei fierte”, o metaforă pentru acele situații în care deteriorarea nu se produce brusc, ci lent, aproape imperceptibil. Tocmai această gradualitate, spune el, face criza mai periculoasă.
În locul unui colaps spectaculos, ușor de identificat și de combătut, apare o succesiune de compromisuri, explicații liniștitoare și măsuri amânate, care ajung să producă o schimbare profundă și greu de întors.
Potrivit lui Chisăliță, la început semnalele sunt clare: creșterile de preț sunt puse pe seama unor factori temporari, perturbările sunt tratate ca excepții, iar conflictele sunt prezentate ca episoade limitate. În această fază, spune el, ar exista încă spațiu de manevră și posibilitatea unor decizii strategice care să reducă impactul pe termen lung.
Prima mare problemă: refuzul de a accepta că această criză poate dura
Expertul afirmă că primul eșec apare atunci când autoritățile refuză să accepte că situația nu este una trecătoare. În locul unei evaluări lucide, se instalează un optimism de conveniență, care mută problema în viitor și evită măsurile dificile.
În acest fel începe, treptat, procesul de acomodare. Prețurile mai mari devin „noua realitate temporară”, inflația este descrisă drept „în curs de stabilizare”, iar intervențiile insuficiente sunt prezentate drept suficiente.
Chisăliță atrage atenția că tocmai această degradare lentă reduce capacitatea de reacție. O societate nu explodează de la o scumpire în trepte, iar electoratul nu sancționează la fel de dur o deteriorare care se produce puțin câte puțin. În schimb, se instalează resemnarea.
O complicitate tăcută între guvernanți și guvernați
În analiza sa, președintele AEI susține că se ajunge la un echilibru fals între clasa politică și societate. Guvernanții evită deciziile dificile, iar populația evită confruntarea directă cu realitatea. Rezultatul este un disconfort permanent, dar difuz, care nu generează reacție colectivă puternică.
Pentru politicieni, acest mecanism este convenabil, deoarece costurile se distribuie în timp și devin mai greu de atribuit. Nu există un singur moment de ruptură, o singură decizie clară sau un singur vinovat ușor de indicat. În schimb, apare o stare continuă de degradare lentă.
Costurile reale se adună în economie
Dincolo de discursul oficial calm, Chisăliță spune că realitatea economică se acumulează în tăcere. Companii se închid, lucrări agricole sunt amânate sau neefectuate, vulnerabilitățile structurale rămân necorectate, iar dependențele energetice nu sunt reduse.
El subliniază că sistemul energetic este, prin natura sa, rigid și nu poate fi ajustat rapid atunci când presiunea devine insuportabilă. Iar momentul critic, avertizează expertul, vine întotdeauna, chiar dacă nu poate fi anticipat cu exactitate.
În paralel, și societatea intră într-un proces de adaptare periculoasă. Oamenii reduc consumul, își coboară așteptările și acceptă standarde mai slabe de viață. Fiecare decizie individuală este, în sine, rațională. Dar, luate împreună, aceste adaptări ajung să normalizeze declinul.
Piața nu corectează iluzia, ci o poate amplifica
Un alt punct central din mesajul lui Dumitru Chisăliță este rolul ambiguu al piețelor. Acestea, spune el, nu sunt arbitri neutri ai realității, ci amplificatori ai percepțiilor dominante.
Atâta vreme cât narațiunea dominantă rămâne una a temporarității, și prețurile, și așteptările economice tind să reflecte această iluzie. Însă în clipa în care realitatea nu mai poate fi ignorată, corecția nu mai este treptată, ci violentă. Iar această ajustare lovește exact într-un sistem deja slăbit de amânări și compromisuri.
Când se ajunge la ruptura reală
Potrivit lui Chisăliță, momentul de ruptură nu apare neapărat atunci când lucrurile devin brusc rele, ci atunci când ele nu mai pot fi gestionate incremental. Este punctul în care toate micile ajustări de până atunci nu mai funcționează.
Abia atunci ies simultan la suprafață costurile reale: prețuri ridicate, inflație persistentă, presiune socială și instabilitate economică. Iar măsurile care au fost evitate la început pentru că erau prea dure sau nepopulare devin inevitabile, dar mult mai costisitoare.
Expertul vorbește despre o ironie dură: ceea ce a fost amânat pentru a proteja stabilitatea pe termen scurt ajunge să distrugă stabilitatea pe termen mediu.
„Energia nu este un sector marginal, ci fundamentul economiei”
În punctul său de vedere, Dumitru Chisăliță insistă că o criză a petrolului nu poate fi tratată ca o problemă sectorială. Energia influențează întregul lanț economic: producție, transport, prețuri, agricultură, consum și stabilitate socială.
De aceea, avertizează el, a permite acumularea lentă a distorsiunilor fără o reacție structurală înseamnă, în realitate, construirea deliberată a unei crize mai mari pentru viitor.
Problema de fond, susține președintele AEI, nu este lipsa de informații sau de expertiză, ci lipsa voinței de a acționa înainte ca efectele să devină imposibil de ignorat.
Mesajul transmis de Dumitru Chisăliță este unul clar: nu lipsa petrolului sau explozia inițială a prețurilor reprezintă cel mai mare pericol, ci obișnuința lentă cu degradarea economică și energetică.
În opinia sa, sistemele nu eșuează doar prin decizii catastrofale, ci și printr-o succesiune de decizii mici, aparent rezonabile, dar greșite în ansamblu. Iar într-o criză energetică, acest tip de eșec poate deveni devastator, tocmai pentru că este recunoscut prea târziu.
Citește pe Antena3.ro
