Eco de criză fără bani de la stat

Producătorii eco autohtoni spun că nu simt criza pentru că în fiecare an se confruntă cu greutăţi: lipsa pieţelor de desfacere autohtone, a publicităţii, credite bancare cu dobânzi enorme, lipsa sprijinului pentru acest sector care produce alimente mai "curate", dar în cantităţi mici comparativ cu agricultura convenţională.

Producătorii în sistem ecologic din România ar trebui să primească o medalie pentru rezistenţă, în condiţiile în care s-au luptat cel mai adesea cu sisteme legislative incoerente, cu politici la fel de fără viziune, cu uite subvenţia, nu-i subvenţia şi cu o birocraţie greoaie. Sunt aproape 4.000 de producători de acest fel în România şi par a fi singurii care nu resimt criza, poate tocmai pentru că n-au cunoscut prosperitatea fără greutăţi. Cele mai mari probleme ale lor nu sunt legate atât de viitorul agriculturii fără chimicale, care rămâne la mare căutare, ci de pieţele de desfacere în ţară - şi le-ar dori peste tot şi mai uniforme ca putere de cumpărare -, de educare şi informare pentru consumatori şi de o legislaţie coerentă. Potrivit statisticilor oficiale, la nivelul anului 2008 erau peste 3.940 de producători şi peste 159 de comercianţi, faţă de 24 de comercianţi existenţi în 2006 şi cu puţin peste 3.300 de producători, în acelaşi an.

Oficialii se declară satisfăcuţi, investitorii în agricultura ecologică spun însă că s-au descurcat singuri, luptându-se cu birocraţia impusă de sistemele româneşti de la nivelul comercializării şi al organizării afacerii. Dar şi cu întârzieri la plata finanţărilor europene, care i-au înglodat în credite la bănci. Cu toate acestea, nu resimt criza.

FERMĂ DE CRIZĂ
Clujeanul Ioan Pop şi-a înfiinţat singura fermă avicolă ecologică din Transilvania exact în "anii gripei aviare". A început în 2005, iar anul trecut a obţinut toate certificările de fermă producătoare de ouă ecologice. "Acum producem între 8.000 până la 10.000 de ouă pe săptămână. Rămânem încă optimişti, cu toate că lucrăm pe credite ca orice altă firmă din România, fără nici o susţinere specială de la stat, ca producători eco", spune Pop. "Acum investim într-o mică fabrică de procesare care ne va costa până la 400.000 de euro, dar care este evaluată la un milion de euro în final, ca investiţie. Lucrăm din puterile noastre şi cu băncile. Ferma am înfiinţat-o cu fonduri Sapard şi ultima tranşă a avut întârziere de două luni. Ne-au dat posibilitatea să facem un împrumut, dar întârzierea banilor ne-a pus în situaţia de a plăti dobânzi enorme, pe care nu ni le puteam permite, dar ne-am descurcat", a explicat Ioana Mihalca, proprietară alături de soţul ei Ioan a unei ferme de 60 de capete de bovine din Petrova, Maramureş.

O cunoaşte tot Ardealul şi tot Bucureştiul. Clienţii nu i-au dat linişte nici de Paşte, după cum spune, venind să ocupe etajul liniei de producţie al caşului - amenajat ca pensiune - şi pentru a cumpăra brânzeturile ei. E binişor trecută de prima tinereţe, dar a învăţat să scrie un proiect european, să facă un plan de afaceri şi să urmărească fluxurile de bani, pe lângă efortul de a obţine certificările şi a-şi îngriji animalele sau a prepara brânza de Petrova, care prin ea a devenit o marcă. Nu mai aşteaptă ajutor de la stat, s-a obişnuit să se descurce singură.

Negocierile au rămas în aer
România este singura ţară UE care nu are inclusă în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) o susţinere financiară dedicată sectorului eco. Şi asta deoarece autorităţile noastre au scos, în 2007, plăţile de agro-mediu şi de menţinere a producţiei eco din PNDR, pentru a grăbi adoptarea documentului de către Comisia Europeană. Potrivit PNDR, varianta iunie 2007, Ministerul Agriculturii propunea Bruxelles-ului să finanţeze conversia la agricultura bio cu sume de 131-316 euro/ha anual, iar menţinerea culturilor organice, cu 94-188 euro/ha/an, timp de cinci ani. "Deoarece nu am reuşit să ajungem încă la o variantă comună cu Bruxellesul, am preferat să amânăm aplicarea acestor măsuri, ca să obţinem avizarea PNDR cât mai repede. Ulterior o să reluăm negocierile pe acest subiect", declara la începutul anului trecut Viviana Vasile, director general în Ministerul Agriculturii. Negocierile au fost într-adevăr reluate, însă fără nici un rezultat concret până acum. "Noi ne luptăm să creăm o submăsură specifică pe agricultura ecologică. Probabil va intra la plată abia în 2010", declara săptămâna trecută Teodora Aldescu, consilier pentru agricultura ecologică în Ministerul Agriculturii. (F.Zăinescu)