Fotovoltaicele, prinse strâns în monopolul chinezesc

Vedem că „derusificarea” de petrol și gaze se produce cu multe complicații pentru majoritatea țărilor din Uniunea Europeană. Ieșirea din dependență este simplu de „decretat”, dar greu de realizat, cu costuri economice și sociale apăsătoare, care atrag spectrul recesiunii și provocând perturbarea circuitelor economice globale. Fără să pronunțe termenul de „dechineficare”, o serie de analize prezintă riscurile și mai pronunțate pe care le are dependența față de China în domenii vitale. Raportul special al AIE avertizează că, în prezent, China domină producția de fotovoltaice, planurile ambițioase  asumate la nivel planetar pentru tranziția spre emisii zero carbon impunând diversificarea surselor de aprovizionare.

„China a jucat un rol esențial în reducerea costurilor la nivel mondial pentru fotovoltaicele solare, cu multiple beneficii pentru tranziția la energia curată”, declară Fatih Birol, directorul executiv al IEA. „În același timp, adaugă acesta cu diplomație, nivelul de concentrare geografică în lanțurile de aprovizionare ridică și provocări potențiale pe care guvernele trebuie să le abordeze. Accelerarea tranziției la energia curată în întreaga lume va pune și mai multă presiune asupra acestor lanțuri de aprovizionare pentru a satisface cererea în creștere”.

 Investiții de zece ori mai mari decât în Europa

Capacitatea globală de producție solară fotovoltaică (PV) s-a mutat din ce în ce mai mult din Europa, Japonia și Statele Unite în China. Raportul menționează că în ultimul deceniu China a investit peste 50 de miliarde de dolari în noi capacități de aprovizionare PV - de zece ori mai mult decât în Europa - și a creat peste 300.000 de locuri de muncă în producția pe întreg lanț solar PV. „Astăzi, cota Chinei în toate etapele de fabricație a panourilor solare (cum ar fi polisiliciu, lingouri, plachete, celule, module) depășește 80%. În plus, cei mai mari zece furnizori de echipamente PV din lume se află în China. Politicile industriale și de susținere a inovației chineze au condus la o scădere a costurilor cu peste 80%, ajutând PV să devină cea mai accesibilă tehnologie de generare a energiei electrice în multe părți ale lumii”, menționează raportul citat. Produsele fotovoltaice sunt un export semnificativ pentru China, cu o valoare de 30 de miliarde dolari în 2021. În plus, investițiile chineze din Malaysia și Vietnam au făcut din aceste țări mari exportatoare de PV. Valoarea totală a comerțului mondial legat de PV, inclusiv polisiliciu, lingouri, celule și module, a depășit 40 de miliarde de dolari în 2021, o creștere excepțională, de 70 la sută față de anul anterior, afectat de pandemie.

Cerere dublă până în 2030

Obiectivele internaționale în materie de energie și climă necesită pe filiera fotovoltaică o creștere fără precedent. Scenariul „emisii zero carbon în 2050” ar impune  o creștere de capacitate la 630 GW, adică de patru ori a puterii PV din sistemele de electricitate până în 2030, ca să fim pe „drumul cel bun”. În acest cadru dinamic, capacitatea de producție pentru fotovoltaice ar trebui să se dubleze în 2030 față de nivelul actual. Lanțurile de aprovizionare sunt în extindere, dar linia de concentrare în China continuă. Raportul menționează că „lumea se va baza aproape în totalitate pe China pentru furnizarea de blocuri-cheie pentru producția de panouri solare până în 2025”. Ponderea Chinei în producția globală de polisiliciu - material indispensabil în industria PV - va ajunge în curând la 95%, doar provincia Xinjiang asigurând 40% din producție. Acest nivel de concentrare în orice lanț de aprovizionare ar reprezenta o vulnerabilitate considerabilă; solar PV nu face excepție”, notează raportul.

Prețurile au sărit cu 20 la sută

Guvernele au început să acorde o atenție din ce în ce mai mare  lanțurilor de aprovizionare pentru producția de energie solară, deoarece prețurile ridicate ale materiilor prime și blocaje comerciale au condus la o creștere în ultimul an cu 20% a prețurilor la panourile solare. Raportul examinează lanțurile de aprovizionare, de la materia primă la produsul finit, urmărind și resursele energetice necesare, așa-numita amprentă de carbon a panourilor PV. Din acest punct de vedere este relevant faptul că panourile solare compensează în 4-8 luni de funcționare emisiile de carbon din producția lor. Astfel, această „rată de rambursare energetică” este extrem de avantajoasă, în condițiile unei durate medii de funcționare de 25-30 de ani, cât este durata medie de viață a produsului.

 Investiții durabile, cu eforturi de susținere

Sustenabilitatea  financiară pe termen lung a sectorului de producție  PV este esențială pentru tranziția rapidă, dar riscurile apar pe rentabilitatea volatilă pe segmentele lanțului de aprovizionare. Riscul de falimente și profitabilitatea scăzută pot încetini ritmul de creștere a investițiilor. Raportul menționează faptul că restricțiile comerciale se extind pe lanțurile de aprovizionare, schimbând pe lanțul fotovoltaic brusc condițiile comerciale. Din 2011, numărul de taxe antidumping sau compensații cerute pe lanțul fotovoltaicelor a crescut în zece ani de la o singură taxă de import la 16, cu 8 normative de politici comerciale. Studiile arată că noile instalații de producție PV  ar putea atrage investiții pe lanțul de aprovizionare de 120 de miliarde dolari până în 2030. Raportul IEA susține că industria fotovoltaică ar putea crea 1.300 locuri de muncă pentru fiecare GW  de capacitate fotovoltaică cuplată la producția de energie electrică. Aceasta ar însemna un milion de locuri de muncă nou create până în anul 2030 pe această filieră a energiei curate.

 Unde se va da bătălia pentru plasarea investițiilor?

În prezent, competitivitatea costurilor de producție existente pe filiera PV este principala provocare pentru diversificarea lanțurilor de aprovizionare. China este locația cea mai atrăgătoare pentru fabricarea tuturor componentelor lanțului de aprovizionare cu energia fotovoltaică solară. Costurile în China sunt, potrivit datelor din raportul citat, mai mici cu 10% decât în India, cu 20% mai mici decât în SUA și cu 35% mai mici față de Europa. Variațiile mari în ceea ce privește energia, forța de muncă, investițiile și costurile generale  explică aceste diferențe. Apare clar, potrivit IEA, că „în absența stimulentelor financiare și a sprijinului pentru producție, rentabilitatea proiectelor de producție rămâne limitată în afara Chinei și a unor puține țări din Asia de Sud-Est”.

Bumerangul energiei electrice

În producția de componente a panourilor solare, costurile cu energia electrică sunt considerabile. Procesele tehnologice pentru polisiliciu includ 40 la sută energie electrică, deci de costul acesteia și de disponibilitatea unor surse mai ieftine depinde rentabilitatea de bază pentru întregul lanț. Criza prețurilor la energie și restricțiile la sursele poluante - cărbune, în primul rând - scot din start, pentru moment, o serie de țări dezvoltate din competiția pentru diversificarea lanțurilor de aprovizionare pe filiera PV. Ca remediu pentru a ieși din această încleștare a costurilor, proiectele de dezvoltare pentru producția de panouri solare ar trebui plasate, conform recomandării din raport, în clustere industriale, în apropierea uzinelor mari consumatoare de energie sau a altor consumatori mari de energie regenerabilă (hidrogen verde sau oțel verde), pentru o cerere agregată de energie.