Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Războiul Rusia-Ucraina, care se apropie de 1.000 de zile, a destabilizat piața energiei, dar analiza AIE relevă că turbulențele din ultimii doi ani sunt depășite. Totuși tensiunile geopolitice continuă să alimenteze volatilitatea prețurilor. Totodată, estimările cu mare grad de certitudine arată că în următorii doi ani gazele naturale lichefiate (GNL) nu pot acoperi dinamica cererii la nivel mondial. Experții Agenției contrazic astfel pretențiile radicale ale unor organizații de mediu care acționează în România pentru blocarea investițiilor în câmpurile gaziere, cu țintă principală spre exploatarea comercială a zăcământului Neptun Deep din Marea Neagră.
Cererea globală de gaze naturale crește într-un ritm mai puternic în 2024 față de ultimii doi ani, care au fost puternic afectați de turbulențele crizei energetice. Cea mai recentă analiză a AIE a piețelor globale de gaze și a securității, difuzată săptămâna trecută, apreciază că producția suplimentară de gaze care intră pe piață în 2024 rămâne limitată din cauza creșterii relativ lente a producției de GNL, în timp ce tensiunile geopolitice continuă să alimenteze volatilitatea prețurilor. Prețul gazelor rămâne, așadar, să planeze în continuare asupra prețurilor energiei ca o „sabie a lui Damocles”, deși centrul de greutate al cererii sporite s-a mutat spre Asia, iar spaima de penurie în sezonul rece în Europa nu mai are intensitatea din momentul declanșării invaziei Ucrainei din martie 2022, cu consecința sancțiunilor aplicate Rusiei. Piețele cu creștere rapidă din Asia reprezintă o mare parte a creșterii, în timp ce o revenire a cererii de gaze industriale din Europa rămâne cu mult sub nivelul de dinainte de criză, apreciază AIE.
Navigăm pe vremuri tulburi
Keisuke Sadomori, directorul AIE pentru piețe de energie și securitate, apreciază în studiul amintit: „Creșterea pe care o observăm în cererea globală de gaze în acest an și anul viitor reflectă recuperarea treptată după o criză energetică globală care a lovit puternic piețele. Dar echilibrul dintre tendințele cererii și ofertei este fragil, cu riscuri clare de volatilitate viitoare. Producătorii și consumatorii trebuie să colaboreze îndeaproape pentru a naviga în aceste vremuri incerte.”
Neptun Deep echivalează cu creșterea cererii globale din 2025
Pentru întregul an 2024, cererea globală de gaze urmează să aibă o creștere de 2,5% (puțin peste 100 de miliarde metri cubi) și să atingă un nou maxim istoric, de 4.200 de miliarde metri cubi. Se preconizează că regiunea Asia-Pacific va reprezenta aproape 45% din cererea globală de gaze. Utilizarea în industrie și energie devine principalul motor al utilizării mai puternice a gazelor, cerere sporită de expansiunea economică mereu continuă pe piețele asiatice. AIE menționează că „redresarea cererii de gaze din Europa contribuie și ea la dinamica acestor creșteri, deși aceasta rămâne cu mult sub nivelurile de consum dinainte de criză. Pentru anul 2025, cererea globală de gaze va crește cu încă 2,3%,adică aproape 100 de miliarde mc. Subliniem că acest volum, de 100 miliarde mc, este similar cu estimarea productivă a zăcământului Neptun Deep din Marea Neagră, proiect împotriva căruia Greenpeace și alte câteva organizații de mediu desfășoară proteste vehemente și acțiuni în instanță.
Cine poate asigura cererea în creștere?
Echilibrarea fragilă a pieței după perturbarea majoră cauzată de restrângere a importurilor de gaze din Rusia după invazia Ucrainei din 2022 a fost asigurată, în principal, prin livrările suplimentare de GNL. Europa a deschis, de asemenea, mai larg rutele gaziere din Turcia pentru cuplarea la câmpurile din zona Azerbaidjan și privește, totodată, spre resursele interne din UE, în care România poate deveni principal producător. Raportul apreciază că aprovizionarea cu GNL nu a ținut pasul cu ritmul de creștere al cererii din cauza întârzierii unor proiecte și problemele de la furnizorii din Angola, Egipt, Trinidad Tobago. Pentru lunile de final ale anului sunt așteptate să fie finalizate lucrările la terminalul de export Plaquemines LNG din Statele Unite și Tortue din largul coastei Africii de Vest. Pentru 2025, ritmul de creștere al producției și al exportului din SUA sunt principala bază pentru dinamica de aproape 6% a aprovizionării cu GNL. Ruta arctică pe care mizează Rusia pentru a intra cu pondere pe piața GNL nu este considerată o sursă fermă de aprovizionare, având în vedere sancțiunile în extindere asupra companiilor implicate în proiect.
Iarna vine cu incertitudini pentru Europa de Est
Raportul AIE care analizează securitatea pieței atrage atenția asupra unor situații care pot crea mari probleme de aprovizionare și stabilitate a sistemelor energetice mai ales în Europa de Est. ,„Viitorul tranzitului de gaze rusești prin Ucraina este o incertitudine cheie înaintea iernii 2024/2025, deoarece contractul de tranzit al gazelor rusești cu Ucraina expiră la finalul anului 2024. Această prognoză presupune că nu există livrări rusești de gaz prin conducte prin Ucraina către Europa din ianuarie 2025. Evaluarea AIE indică faptul că oprirea tranzitului ucrainean nu ar reprezenta un risc imediat pentru securitatea aprovizionării Austriei, Ungariei și Slovaciei, având în vedere capacitatea lor mare de stocare, interconectivitatea și accesul indirect la piața globală de GNL. Vulnerabilitatea Moldovei este semnificativ mai mare și ar necesita o strânsă cooperare între Moldova și partenerii regionali și internaționali pentru a asigura securitatea aprovizionării cu energie în sezonul de iarnă. Oprirea tranzitului ucrainean ar reduce livrările rusești de gaz prin conducte către Europa cu circa 15 miliarde de metri cubi față de 2024. Acest lucru, la rândul său, ar putea necesita importuri mai mari de GNL pentru Europa în 2025 și, în consecință, ar putea duce la un echilibru global de gaz mai strâns.”
Citește pe Antena3.ro
Comisarul UE pentru energie Kadri Simson, aflată în ultimele zile de mandat, a declarat că eliminarea totală a gazului rusesc nu ar fi o catastrofă, deoarece asigură acum doar 5 % din consumul UE. Ea a îndemnat țările care au încă importuri semnificative din Rusia - Austria și Ungaria - să caute soluții rapide de înlocuire. Mai mult, se află în lucru și extinderea sancțiunilor asupra GNL din Rusia, ceea ce ar complica balanța europeană de gaze exact în prag de iarnă. Ungaria nu se aliniază însă la politica generală a UE și a acceptat un nou cadru contractual cu Gazprom, considerând ca esențial gazul rusesc pentru aprovizionarea țării.
România, în prima linie pentru susținerea echilibrului energetic în regiune
Raportul citat nu menționează direct România, dar rolul companiilor românești din energie este esențial în tranzitul de gaze spre Europa Centrală și spre Moldova, la care se adaugă livrările directe de gaze și energie electrică din producția proprie spre Ucraina. Adrian Bazavan, consilier al ministrului Energiei, este mai clar și confirmă aceste temeri, dând ca sigură oprirea tranzitului de gaze rusești prin Ucraina după 31 decembrie 2024. „De aceea noi și Republica Moldova trebuie să găsim căi noi de a furniza gaz Ucrainei prin gazoductul transbalcanic care duce gaz de la terminalele de GNL. Trebuie să depunem eforturi, astfel încât nici Ucraina și nici Republica Moldova să nu facă frigul la iarnă”, adaugă Bazavan.
În acest cadru de informații sunt și mai apăsătoare întrebările care se pun în ancheta deschisă de DIICOT care urmărește să cerceteze finanțarea unor organizații de mediu care au boicotat prin acțiuni bine coordonate blocarea proiectelor gaziere și finalizarea hidrocentralelor, apărând astfel evident interesele rusești.
Gazul lichefiat echilibrează piețele
Dezvoltarea proiectelor GNL a continuat în 2024, chiar dacă nici o mare investiție din SUA nu a fost finalizată. Autorii raportului constată că invazia Ucrainei a avut consecințe semnificative în piața gazelor. După 2022 au fost declanșate proiecte care includ o capacitate anuală de lichefiere a gazelor de peste 150 miliarde mc. Statele Unite au o pondere de 75 la sută din capacitatea suplimentară de lichefiere proiectată din anii 2022 și 2023. O investiție pentru lichefierea a 45 miliarde mc este și ea aprobată în Qatar, lider împreună cu SUA în exportul de GNL. Comerțul cu produse energetice are reguli stricte pentru exportatorii americani. Proiectele aflate în curs de finalizare sunt puse în așteptare deoarece unele țări cu potențial de cerere de GNL nu au acorduri de liber schimb cu Statele Unite. Conform raportului citat care contabilizează proiectele care au ajuns în faza de investiție financiară sau care sunt deja în construcție, ele au o capacitate de export de 270 miliarde mc pe an, care va fi atinsă până la finalul anului 2030. Această creștere puternică a capacității de producție de GNL ar slăbi tensiunile din piață, întărind securitatea aprovizionării cu gaze după anul 2025.
Lecția șocurilor de preț
Baza comercială pentru asigurarea investițiilor în noile proiecte de GNL, dar și pentru securitatea aprovizionării o constituie contractele pe termen lung și cu destinație fixă. Acordurile cu o durată de cel puțin 10 ani au reprezentat 85% din volumele de GNL contractate din ultimele 15 luni, iar cele cu destinație fixă acoperă 70% dintre acestea. Raportul AIE menționează că „șocul aprovizionării de gaze din 2022/2023 și volatilitatea ulterioară le-au amintit atât cumpărătorilor, cât și vânzătorilor importanța contractelor pe termen lung pentru a asigura o aprovizionare stabilă și pentru a reduce variabilitatea prețurilor pe termen scurt.”
Coridorul vertical, idee românească
Pentru suplinirea importurilor de gaz din Rusia, o soluție tehnică și comercială viabilă o constituie așa-numitul „Coridor Vertical”, o inițiativă românească a Transgaz, a directorului companiei, Ion Sterian. Prin acest sistem de transport vizionar pentru dezvoltarea energetică a Europei de Sud-Est și a Balcanilor se permite accesul la sursele de GNL prin terminalele din Grecia și a zonelor gaziere din Turcia, precum și o cale deschisă pentru aprovizionarea din Azerbaidjan. România devine astfel o placă turnantă pe acest coridor gazier care leagă Republica Moldova și Ucraina de o rețea importantă europeană de infrastructură energetică. „Dacă se respectă calendarul propus, sperăm ca proiectul Coridorului Vertical să fie gata la sfârșitul anului 2026, începutul lui 2027. Urmează să prezentăm pe larg proiectul președintei Comisiei Europene și noului comisar UE pentru energie, pentru a clarifica prioritățile de finanțare”, declara recent Ion Sterian.
