CFR Cluj, la fel ca toate echipele din estul Europei, are o misiune foarte grea în Liga Campionilor, competiţie în care diferenţele de buget, dar şi regulamentul de disputare, au căscat o prăpastie uriaşă, în ultimii 30 de ani, între zonele bogate şi cele sărace ale continentului.
Vejle Boldklub (Danemarca), Honved Budapesta (Ungaria), Kuusysi Lahti (Finlanda), Anderlecht Bruxelles (Belgia). În ediţia 1985-86 a Cupei Campionilor Europeni (predecesoarea Ligii Campionilor de azi), Steaua Bucureşti a eliminat aceste patru echipe şi a ajuns în finală.
Astana Nur-Sultan (Kazahstan), Maccabi Tel Aviv (Israel), Celtic Glasgow (Scoţia), Slavia Praga (Cehia). În ediţia 2019-20 a Ligii Campionilor, CFR Cluj a eliminat trei din aceste echipe, iar dacă va trece şi de a patra (deşi şansele sunt mici, după 0-1 acasă în tur), va accede abia în faza grupelor, unde participă 32 de cluburi.
Practic, cu acelaşi efort, în urmă cu 34 de ani îţi asigurai locul 2 în competiţie, iar astăzi abia îţi asiguri poziţia cu numărul 32.
Când „stranierii” erau rari
Dar de atunci lucrurile s-au schimbat radical. La finala din 1986 (Steaua – Barcelona 2-0 la penalty-uri), echipa din România a aliniat la fluierul de start 11 români, iar cea din Spania nouă spanioli şi doar doi „stranieri”, germanul Schuster şi scoţianul Archibald.
Dacă vom privi cronica finalei de anul acesta (Liverpool – Tottenham 2-0), vom constata diferenţe uluitoare. Cele două echipe engleze au început meciul cu numai şapte englezi pe teren, restul până la 22 de jucători provenind din Africa de Sud, Camerun, Olanda, Scoţia, Brazilia, Egipt, Senegal (Liverpool), respectiv Franţa, Belgia, Coreea de Sud, Danemarca (Tottenham).
Dacă în anii 80 reglementări interne limitau aria de selecţie, astăzi fotbaliştii pot fi aduşi, la cluburile care au bani să îi cumpere, de pe întreg cuprinsul planetei. Un dezavantaj evident al echipelor din estul Europei, care nu pot ţine pasul la transferuri cu adversarele mult mai bogate din Vest.
Regulamentul cerne
Un alt mare dezavantaj al Estului ţine de regulamentul de disputare. Ediţia 1990-91 a fost ultima câştigată de o echipă provenită dintr-o ţară ex-comunistă, Steaua Roşie Belgrad.
Dar şi ultima cu sistem strict eliminatoriu (învingătorul merge mai departe, învinsul părăseşte competiţia) şi în care fiecare ţară trimetea câte o singură echipă, campioana naţională, mai având drept de participare câştigătoarea en-titre. Astăzi, statele bogate vin cu câte trei-patru echipe.
53 de combatante pentru 6 locuri
Liga Campionilor 2019-2020 reuneşte 79 de cluburi provenind de la 54 de federaţii de fotbal afiliate UEFA. Din cele 32 de locuri în grupe, 26 sunt „amanetate”, astfel că pentru celelalte 6 locuri luptă 53 de echipe. Deja au „locuri rezervate” câte patru echipe din Anglia, Germania, Italia, Spania, cele patru ţări care dat toate finalistele din ultimii 15 ani. După 2004 (Porto – Monaco 3-0), nicio altă ţară nu a mai avut o echipă în finala Ligii Campionilor. Celelalte ţări cu echipe calificate direct în grupe la ediţia de anul acesta sunt Franţa (3), Rusia (2), Portugalia, Ucraina, Belgia, Turcia, Austria (câte o echipă).