Lapte de un miliard de euro

Integrarea României a închis “porţile” unui număr mai mic de procesatori de lapte decît se prognoza. Însă, cei mai importanţi jucători de pe piaţă au capital străin.

Integrarea României a închis “porţile” unui număr mai mic de procesatori de lapte decît se prognoza. Însă, cei mai importanţi jucători de pe piaţă au capital străin.

Piaţa laptelui şi a produselor lactate îşi continuă evoluţia ascendentă. “În prezent, piaţa laptelui este de un miliard de euro şi creşte cu 10% anual. Aproximativ 500 de milioane de euro sînt produse numai de primele 30 de fabrici”, ne-a declarat Valeriu Steriu, preşedintele Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL). Cei mai importanţi jucători de pe piaţă au însă capital străin: “Cam jumătate din companiile din top 30 au acţionariat român, dar majoritatea sînt în partea a doua a clasamentului. În prima parte au mai rămas Albalact, Rarăul, Lacta Braşov, Tîrgovişte”, ne-a precizat Steriu.

Afacere. Preşedintele APRIL susţine că foarte multe fabrici şi-au dublat cifra de afaceri în ultimii ani: “Sînt operatori, cum ar fi Friesland care au «zburat» în ultimii trei ani de la o cifră de afaceri de 80 de milioane la 125 de milioane de euro în aceleaşi fabrici şi chiar în fabrici mai puţine, ceea ce arată concentrare şi creşterea profitabilităţii. Danone a «sărit» de la 50 la peste 90 de milioane de euro.” Pe de altă parte, pe piaţă au intrat şi jucători noi, fie sub forma unor greenfielduri, cum e Thnuva, a companiilor care au preluat operaţiuni existente, (spre exemplu Lactalis, care a luat grupul Dorna) şi a fondurilor de investiţii. “Venirea unui fond de investiţii care are rolul de a consolida un business şi de a-l vinde mai departe unui operator specializat, arată că piaţă este privită cu mare interes”, consideră Valeriu Steriu.

În plus, prognozele negre ale autorităţilor privind numărul fabricilor care vor fi închise post-aderare au băgat spaima în mulţi procesatori şi i-au determinat să facă o serie de investiţii. Prin urmare, au fost închise mult mai puţine unităţi decît se credea. “Se estima că vor dispărea cam 30%-40% dintre unităţile de pe piaţă. Datorită perioadelor de tranziţie primite şi a investiţiilor făcute, procentul celor care şi-au pierdut autorizaţia de funcţionare a fost mult mai mic, de circa 10%. La acestea se adaugă între 30 şi 50 de unităţi care şi-au închis porţile după 2007, din motive de competitivitate”, ne-a precizat preşedintele patronatului laptelui.

Vestea proastă este că laptele românesc ca materie primă pierde tot mai mult teren în faţa celui adus din afară. Pe fondul eliminării taxelor vamale la comerţul intracomunitar, importurile de lapte şi produse lactate au “explodat” anul trecut, de la 101.500.000 la 436.500.000 de litri, din care circa 70% reprezientă laptele ca materie primă. Practic, o pătrime din laptele folosit în procesare a provenit din importuri. Valeriu Steriu susţine că unul dintre motivele principale ale acestui boom îl reprezintă calitatea încă scăzută a laptelui românesc. “Preţul mediu extern al laptelui ca materie primă este pe undeva pe la 0,40 eurocenţi, iar al celui românesc între 0,27-0,30 eurocenţi, la o calitate mult mai scăzută. În aceste condiţii, mulţi procesatori au preferat să importe”, susţine preşedintele

APRIL. El crede că în acest an ritmul creşterii s-a domolit, dar importurile de lapte vor continua să avanseze uşor.

Subveţiile. Cu toate că Ministerul Agriculturii a pregătit în acest an peste 260 de milioane de euro în diverse forme de sprijin pentru proprietarii de bovine, decalajul dintre procesare şi producţie se menţine la cote ridicate. Valeriu Steriu, preşedintele APRIL consideră că avem cele mai mici subvenţii din Uniunea Europeană, care mai ajung şi foarte tîrziu la fermieri. “Nici măcar o treime din fermierii români nu au primit subvenţiile europene. Pentru banii din 2007 pe care trebuiau să-i încaseze în noiembrie, ţăranii făcuseră şi 5-6 drumuri pînă la APIA.”

De ce este scump laptele românesc?

Costurile extrem de ridicate ale logisticii, dar şi preţul ridicat al motorinei şi proprietăţile fragmentate sînt principalele obstacole care stau în calea obţinerii unui produs agricol ieftin, în opinia lui Valeriu Steriu. “Spre exemplu, o fabrică ce prelucrează 100 de litri de lapte pe zi are nevoie de 10.000 de furnizori, care înseamnă cam 2-300 de puncte de colectă, cu un număr egal de oameni angajaţi. Acelaşi lucru, în Germania se întîmplă fără nici un om la punctul de colectă, pentru că maşina merge direct în fermă şi încarcă din tancul de răcire al fermierului. Ori asta înseamnă o diferenţă de costuri fantastică. Dacă adăugăm infrastructura defectuoasă din zonele de deal şi de munte de unde se coletează, ajungem şi la diferenţe de 10 ori. Dacă în vest logistica pentru a aduce laptele în fabrică înseamnă contravaloarea în euro a 0,03 de lei pe litru, în România ajungem şi la 0,3 lei pe litru”, explică preşedintele APRIL.