Mancare "la nas" pentru burghezi

Bucurestenii consuma saptamanal 21.000 de sandvisuri si salate produse de o singura firma. Alta companie livreaza la domiciliu mancare chinezeasca, italiana si romaneasca. Domeniul se misca ametitor.

Snack Attack si-a inceput activitatea in 1998, cand un britanic a vrut sa introduca si la noi moda sandvisurilor triunghiulare, cu specific englezesc. S-a asociat cu un roman si impreuna au facut prima fabrica de sandvisuri din Romania. "In Anglia, sandvisul face parte din cotidian. Este ca micul romanesc", apreciaza Madalina Constantin, director comercial. Acolo exista chiar o asociatie a producatorilor de sandvisuri, din care face parte si compania romaneasca. Principiul e simplu: stai in magazin doar atat cat cumperi. Iar firma nu are nevoie de spatii mari si personal suplimentar. Snack Attack a deschis opt magazine de acest fel in Bucuresti si nu doreste inca extinderea in tara, obiectivul fiind consolidarea pozitiei de lider in Capitala.

Daca anul trecut, cifra de afaceri a fost de 1,8 milioane euro, pentru 2004, Madalina Constantin estimeaza o crestere de 30-40%. Aproximativ 35% din venituri sunt generate de distributia produselor prin alte magazine. "Publicul-tinta il reprezinta persoanele dinamice, cu venit peste mediu, care nu au timp", ne spune directoarea. Pentru a mari vanzarile a fost conceput un sistem de livrari zonal, fiecare magazin fiind centru de distributie pe o raza de 250-500 de metri.

BOTEZ. Pana in septembrie, magazinele isi vor schimba numele din "The Sandwich Factory" in "Snack Attack", pentru a reflecta diversificarea continua a produselor vandute si a asigura o unitate de imagine. "Intrand intr-un magazin Snack Attack, multi consumatori nu stiau ca sandvisurile care poarta marca The Sandwich Factory sunt facute tot de noi", explica Madalina Constantin. Costul acestei actiuni este de "cateva zeci de mii de euro" si deocamdata nu se stie daca va urma si o campanie de promovare a noii identitati.

Meniul s-a extins treptat si cuprinde acum atat supe-creme, cat si deserturi. Oferta este sezoniera. Pentru vara s-au facut prajituri racoroase. Produsele se mai schimba insa si din cauza ca uneori vanzarile estimate nu sunt confirmate de realitate. "Pentru a asigura profitabilitatea trebuie sa avem o gama mai mica de produse cu vanzari mari", spune directoarea.

EUROPENIZARE. In 1999 se deschidea primul restaurant cu livrare la domiciliu din Bucuresti, sub numele "Wu Xing". Comenzile au depasit asteptarile chiar din prima zi, povesteste Oana Nita, director administrativ. Dupa doi ani, gama a fost completata de inca doua marci: "Hai la masa", pentru mancare romaneasca, si "Pizza Bumerang". Acum, media comenzilor zilnice este de aproape 150. Acestea sunt preluate in mod computerizat de opt operatoare care lucreaza in schimburi. "In primul rand conteaza calitatea mancarii si contactul telefonic cu fetele care preiau comenzile. Timpul de livrare este si el foarte important", spune sursa citata. Investitiile vizeaza acum marirea parcului auto, care in prezent numara 13 masini. Mai mult chiar, acum este in teste un moped.

Retetele originale au fost prelucrate. Ele s-au "europenizat" putin, pentru a le adapta gusturilor romanilor.

"CLONARE" IN FRANCIZA

Daca anii trecuti managerii planuiau extinderea in tara, acum ei s-au hotarat sa perfectioneze afacerea din Bucuresti. Astfel, investitiile de anul acesta prevad extinderea bucatariei la una dintre cele doua locatii, pentru a putea face livrari in tot Bucurestiul si pentru marcile "Hai la masa" si "Pizza Bumerang". Faptul ca afacerea a avut succes o demonstreaza si cererile de franciza venite de la intreprinzatorii din tara. Managerii considera insa ca inca mai trebuie sa perfectioneze afacerea si abia apoi vor trece la "clonarea" ei, in sistem franciza, in restul tarii.

Promovarea serviciilor s-a facut prin radio si prin pliante. Cel mai eficient a fost prin pliantele cu meniul, agatate de manerele usilor. Aproape 10.000 euro sunt investiti anual in aceasta promovare.