Învăţământ de stat transformat în SRL

România nu mai are flotă, dar se poate lăuda cu o breaslă numeroasă de marinari, bine pregătiţi şi apreciaţi în străinătate. E o meserie frumoasă, atractivă, dar şi foarte grea, de multe ori periculoasă, din cauza piraţilor, a războaielor sau a bolilor. Tocmai de aceea, marinăria este şi foarte bine plătită.

Un cadet câştigă între 400 şi 900 de euro pe lună, iar după practica obligatorie, de 12 luni, sare la un salariu de 2.500-3.000 de euro. În timp, navigatorii ajung să câştige şi 5.000 de euro pe lună, iar un comandant de navă poate încasa şi 12.000 de euro. An de an, marinarii români aduc acasă salarii de un sfert de miliard de euro. Cu toate acestea, statul nu face nimic pentru ei.

Meserie doar pentru bogaţi

„Nu este o meserie pentru cei săraci. Un tânăr care vrea să ajungă marinar trebuie să plătească tot, statul nu se implică în niciun fel. Doar le ia banii”, spune Adrian Mihălcioiu, liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor. „La Universitatea Maritimă Constanţa (UMC), sunt doar vreo 20 de locuri subvenţionate de stat, pe fiecare specializare. În rest, fiecare îşi plăteşte singur studiile, care costă cam 4.000 de euro. Apoi, trebui să-şi găsească singur de lucru. Statul ştie doar să ia bani, dar nu face nimic pentru marinarii români”, continuă Mihălcioiu.

60% din leafă merge la stat

Câştigurile băneşti sunt considerabile, mai ales pentru o ţară săracă precum România. Evident, şi riscurile sunt pe măsură, fără să mai vorbim că nouă luni din 12 sunt la mii de kilometri de casă şi familie. În plus, marinarul trebui să plătească şi obolul statului. „O dată la 5 ani, trebuie să plătească cel puţin 3.000 de euro pentru cursuri de pregătire la Centrul Român pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului din Transporturi Navale (CERONAV). Acte de la căpitănie, brevet, examene, îmbarcări şi debarcări, toate se plătesc. O simplă foaie matricolă eliberată de ANR (Autoritatea Navală Română) costă 100 de lei. Statul nu oferă nicio facilitate, nu se implică deloc, dar se dovedeşte mai catolic decât Papa, astfel încât a stabilit obligativitatea vizitei medicale în fiecare an, deşi acest lucru nu se întâmplă în restul Europei. Vizita medicală costă. Şi acele cursuri obligatorii se întind pe 2-3 luni. Dacă nu eşti din Constanţa, trebuie să-ţi plăteşti cazare şi masa pentru trei luni, că doar nu o să faci naveta. La un venit mediu de 25.000 de euro pe an, un marinar plăteşte peste 60% pe taxe, cursuri etc.”, apreciază Adrian Mihălcioiu. Asta fără a mai pune la socoteală şpăgile pe care fiecare marinar român le-a plătit cel puţin măcar o dată în viaţă.    

Naufragiaţi pe uscat la 50 de ani

Doar jumătate din absolvenţi reuşesc să se angajeze pe vapoare. „În 2015, aveam 33.000 de marinari în România, dar nu toţi navigă. Din aceştia, 14.000 sunt ofiţeri şi 13.000 personal auxiliar (bucătar, ospătar, cameristă etc.), la care se adaugă 6.000 de nebrevetaţi. Un fel de seminavigatori, care îşi găsesc mai rar angajamente sau îşi reînnoiesc brevetul să-l aibă acasă, cum e Traian Băsescu. În total, anul trecut au fost 9.624 de marinari care au avut permanent de lucru”, a mai spus liderul sindicatului navigatorilor. Pe lângă faptul că trebuie să se descurce singuri, „lupii de mare” mai au o problemă. „La vârste de peste 50 de ani nu-şi mai găsesc de lucru decât pe funcţii superioare. Practic, până la 65 de ani, când au vârsta de ieşire la pensie, marinarii români nu au niciun venit. Consumă din ce au strâns până atunci, iar dacă nu sunt cumpătaţi, ajung pe stradă. Sunt multe cazuri în care, după o viaţă de om pe mare, să aibă pensie de 1.000 de lei”.

Şpaga cea de toate zilele

Pe lângă plata şcolarizării, trebuie să adăugăm şi şpăgile. La agenţiile de crewing din Constanţa „cotizaţiile” pentru angajarea pe un vapor pornesc de la 300-400 de euro, dar pot ajunge şi până la 1.500 de euro. „Ofiţerii cu experienţă nu mai plătesc şpăgi, fenomenul s-a mai restrâns în ultimul timp, poate şi cu DNA-ul ăsta. Dar se mai practică asta cu nou-veniţii sau la agenţiile-fantomă”, susţine liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor. 

250 mil.euro este suma pe care o aduc în ţară, an de an, marinarii români

Termină o şcoală, dar e ca şi cum n-a făcut-o. Trebuie cadeţie de cel puţin 12 luni pe o navă. Sunt deja foarte mulţi marinari cu experienţă disponibili pe piaţă, cine să-şi mai bată capul cu începători? Măcar aici ar trebui să se implice şi statul,  Adrian Mihălcioiu, liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor.

Toţi navigatorii aduc banii în ţară, foarte rar se stabileşte vreunul în străinătate. An de an, ei aduc acasă salarii de un sfert de miliard de euro. Sunt plecaţi 8-9 luni pe an pe mare, timp în care nu beneficiază de absolut nimic din partea României. Tot ce au nevoie, ţară şi casă le este nava. Peste tot în lume, marinarii au statut special, sunt apreciaţi. Nu şi în România. În Filipine, de exemplu, există chiar şi un minister al navigatorilor.

Universitatea Maritimă Constanţa, Academia Navală din Constanţa şi Colegiul Nautic Român de la Mogoşoaia scot circa 1.500 de marinari pe an.