Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
1. Fragmentarea terenurilor agricole este cauza principală de unde pleacă toate problemele agriculturii românești. Multe terenuri sunt deținute în parcele mici, ceea ce face dificilă mecanizarea și implementarea unor practici agricole eficiente. Avem 64 de milioane de sole, la fel ca în 1907, și suntem cei mai fragmentați din punctul de vedere al agriculturii la nivel european. Această fragmentare excesivă reduce productivitatea și crește costurile de producție, ducând la o agricultură ineficientă.
2. Lipsa infrastructurii și a investițiilor este o altă problemă. Infrastructura agricolă este, în general, subdezvoltată și vorbim aici despre lipsa irigațiilor, a drumurilor agricole, a spațiilor de stocare. De asemenea, investițiile în modernizarea fermelor și în tehnologii agricole sunt insuficiente. Această lipsă a infrastructurii crește vulnerabilitatea agriculturii la condițiile meteo și reduce semnificativ competitivitatea pe piețele interne și externe. Lipsa investițiilor este strâns legată fărâmițarea proprietății și de inexistența unei legi a arendei adecvate. Necesitatea ca Legea arendei să prevadă o durată minimă de 7 ani a contractului de arendă a fost solicitată deja de către Alianța pentru Agricultură și Cooperare, dar până acum Parlamentul nu a avut niciun fel de reacție. Această perioadă ar asigura garantarea investițiile de orice fel realizate de fermieri în teren și să le asigure acestora stabilitate și predictibilitate în dezvoltarea afacerilor agricole, susține Alianța.
3. Ajungând în acest punct, trebui adus în discuție accesul limitat la finanțare. Mulți fermieri români au greutăți în a accesa credite sau alte surse de finanțare pentru a-și moderniza exploatațiile. Aceasta reduce capacitatea lor de a investi în echipamente moderne și tehnologii agricole avansate, iar efectul este scăderea productivității și a randamentelor agricole.
4. Politicile agricole incoerente afectează de zeci de ani acest sector care contribuie cu circa 6% la Produsul Intern Brut al României. Schimbările frecvente în politicile agricole și lipsa de continuitate a sprijinului financiar afectează negativ planificarea pe termen lung a fermierilor. De asemenea, birocrația excesivă este un factor descurajant pentru micii fermieri în a atrage fonduri europene pentru dezvoltare.
730.000 de ferme din România sunt afaceri de familie, reprezentând mai mult de 90% din totalul de peste 800.000 de ferme, dar multe dintre ele sunt practic în faliment.
5. Un fenomen care afectează tot mai mult sectorul agricol este îmbătrânirea populației în zonele rurale. Tinerii sunt din ce în ce mai puțin interesați de agricultură, iar mulți dintre ei aleg să părăsească zona rurală, preferând să migreze către orașe sau să lucreze în străinătate. Aceasta duce la o lipsă a forței de muncă și la o scădere a dinamismului în sectorul agricol. Declinul forței de muncă, combinat cu lipsa educației agricole moderne, a dus la o utilizare redusă a tehnologiilor și practicilor agricole noi.
Citește pe Antena3.ro
6. Problemele legate de accesul pe piață îi afectează puternic pe fermierii români, în special pe cei mici, care, de altfel, sunt și cei mai mulți. Ei au dificultăți în a-și vinde producțiile din cauza lipsei unei infrastructuri logistice care să le asigure preluarea și comercializarea lor. Vorbim aici de existența asociațiilor agricole, care încă sunt extrem de puține, a depozitelor etc. Deși se vorbește de ani de înființarea a opt depozite naționale pentru legume și fructe (câte unul în fiecare regiune de dezvoltare), măsura figurând inclusiv în programul de guvernare PSD-PNL, până acum nimic nu s-a mișcat, totul rămânând la stadiul de promisiune. Pe de altă parte, fermierii români se confruntă cu o concurență acerbă din partea importurilor mai ieftine, în special din țările cu o agricultură mai bine susținută de stat.
7. Creșterea importurilor de produse alimentare este un fenomen îngrijorător și ea ascunde mai multe probleme. Lipsa competitivității producției interne, dezvoltarea insuficientă a industriei de procesare, preferințele consumatorilor etc. Pe măsură ce țara noastră devine tot mai dependentă de importuri pentru a-și satisface nevoile alimentare, există un risc crescut de vulnerabilitate în fața fluctuațiilor prețurilor internaționale. De asemenea, o dependență excesivă de importuri poate amenința securitatea alimentară a țării în cazul unor crize globale sau regionale, cum ar fi pandemiile, conflictele armate sau perturbarea lanțurilor de aprovizionare. Importurile ieftine din țările cu o agricultură mult mai organizată și unde fermierii au în spate un sprijin mai puternic al statului pun o presiune tot mai mare pe fermierii autohtoni, care nu pot face față acestei concurențe, de foarte multe ori chiar neloială. Fenomenul afectează veniturile fermierilor români, descurajând investițiile și ducând chiar la abandonarea activității.
8. Degradarea solului și poluarea sunt alte fenomene care afectează agricultura României. De exemplu, numai în zona Olteniei pierdem în fiecare an 1.000 de hectare de teren agricol din cauza deșertificării. Terenurile nisipoase pe care nu se mai poate face agricultură tradițională pentru România au ajuns la 400.000 de hectare, iar alte 800.000 de hectare sunt în pericol de a deveni deșert în următorul deceniu. De asemenea, peste 11,2 milioane de hectare de teren sunt în pericol de degradare prin aridizare din cauza temperaturilor foarte ridicate și prezintă un risc major de deșertificare, potrivit unui studiu realizat de Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie București. Singura soluția pentru recuperarea acestor terenuri este împădurirea lor, iar Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) este o șansă, pentru că alocă 325 de milioane de euro pentru susținerea campaniei „Prima reîmpădurire”.
9. Lipsa școlilor cu profil agricol în România a devenit o problemă sistemică, ea contribuind la dificultățile întâmpinate de acest sector. Fără o educație agricolă, fermierii români nu sunt în măsură să implementeze tehnici moderne de cultivare, să optimizeze utilizarea resurselor sau să își diversifice culturile. Acest lucru reduce competitivitatea lor pe piața internă și contribuie la creșterea dependenței de importuri. Pentru a ieși din acest impas, Guvernul trebui să investească în redeschiderea și modernizarea școlilor agricole, care să aibă programe de studii adaptate nevoilor actuale ale agriculturii moderne. De asemenea, ar trebui să se pună accentul pe colaborarea dintre școli și ferme, aceste parteneriate putând oferi elevilor oportunități de practică și experiență acumulată direct din producție.
10. Nu în ultimul rând, agricultura românească trebuie să se adapteze la noile realități impuse de schimbările climatice. România este din ce în ce mai afectată de aceste schimbări, cum, ar fi în ultimii ani, secetele severe, grindina și inundațiile, iar modelele climatice arată că aceste fenomene se vor accentua în următorii ani. Ele vor afecta și mai mult vulnerabilitatea agriculturii românești, prin scăderea producțiilor agricole, iar pe termen lung pot pune în pericol inclusiv siguranța alimentară a țării.
Ce spun producătorii agricoli
„În România există, conform datelor INS și ale Uniunii Europene, cel mai mare număr de ferme din spațiul comunitar: 3,422 de milioane, adică o treime din cele aproximativ 10 milioane de ferme din Uniune. Dar 91,8% dintre ferme au suprafețe mai mici de 5 hectare, în această situație putându-se vorbi mai degrabă de gospodării țărănești, de subzistență. Amplasarea fizică a acestor suprafețe, de multe ori intercalate între proprietăți mai mari, duce la fragmentarea suprafețelor de lucru, impunând măsuri restrictive fermierilor care doresc să lucreze suprafețe mai mari, după principii de rentabilitate economică și cu respectarea normelor europene în domeniu. Agricultura este unul dintre puținele sectoare care pot revigora economia națională. Este sectorul economic care exportă cel mai puțin profit în paradisurile fiscale, dar este și sectorul care se decapitalizează cel mai ușor și cel mai repede. Se vorbește foarte mult despre sectorul construcții și ni se spune că reprezintă o componentă majoră a creșterii economice. Am văzut însă din statistici că acest sector se bazează doar pe construcții locative și spații de depozitare și nici pe departe pe construcții industriale unde să se realizeze prelucrarea materiilor prime și obținerea produselor finite în țară”, ne spune Nicu Vasile, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR). Agricultura punea și pune în valoare multe sectoare de activitate, fie că vorbim despre cercetarea genetică vegetală și animală, industria chimică și petrochimică, industria constructoare de mașini, metalurgică, industria alimentară sau marketingul care trebuie să asigure piețe de desfacere profitabile. De asemenea, sectorul agricol este direct influențat de politica demografică și politica educațională a țării. Faptul că noi am distrus sau vândut toate aceste industrii care fiecare aduceau plusvaloare face ca astăzi agricultura românească să dezvolte profit pentru alte economii, în contextul decapitalizării societăților noastre care activează în sectorul agricol, potrivit președintelui LAPAR.
În opinia sa, astăzi agricultura României este un sector în totalitate dependent de economiile țărilor puternic industrializate. „Dacă ne referim, de exemplu, la producția de zahăr, aveam în anul 1987 36 de fabrici de zahăr, azi nu mai funcționează decât o singură fabrică, dar și aceea cu mari dificultăți. În rest le-am demolat. Azi avem cea mai mare consum mediu de zahăr pe cap de locuitor din Europa - 30 kg, iar media UE e de 16 kg. 90% din zahărul consumat provine din import, mai precis importăm peste 492.375 de tone. Nu mai vorbim de fructe și legume, unde importăm peste 1.360.000 de tone anual. În zootehnie situația este mult mai dramatică, dovadă fiind faptul că din cele 20 de milioane de tone cereale pe care le-am produs în 2023, în țară a rămas doar 4%, restul mergând la export. Sectorul zootehnic în 2024 este la fel de dezvoltat cum era înaintea Primului Război Mondial. Poate fi o coincidență între zootehnia anilor 1916 vs 2023 și numărul de români care locuim efectiv în țară, adică nu mai mult de 16 milioane”, a mai declarat Nicu Vasile.
Producția de porumb scade cu 30% în România
Uniunea Europeană se îndreaptă spre o recoltă mai mică de porumb în acest an, după ce seceta şi canicula au devastat culturile din România, fapt care a contracarat impulsul dat de ploile ce au căzut în vestul continentului, susţin analiştii intervievaţi de Reuters, transmite Agerpres. România, care anterior concura cu Franţa pentru titlul de cel mai mare producător de porumb din UE, a fost lovită de numeroase valuri de secetă şi caniculă, care au afectat şi culturile de porumb din Ucraina şi Rusia. Unii analişti se aşteaptă ca recolta de porumb a României să scadă cu aproximativ 30% faţă de cea de aproape 11 milioane de tone înregistrată anul trecut, iar analiştii de la firma de consultanță Argus mizează pe o producţie de 7,5 milioane de tone în acest an, în timp ce firma românească AgroBrane ia în calcul o producţie de 7,7 milioane de tone.
