Omul care nu mai are nimic

A erupt brusc acum aproximativ trei ani, luand fata multor politicieni consacrati, atat in ceea ce priveste mediatizarea, cat si ca perceptie publica.

Dupa o perioada de cvasianonimat, preluarea functiei de presedinte al AVAB l-a adus brusc sub luminile reflectoarelor. Disciplinat si riguros, cu priza la conducerea de partid si la publicul amator de justitiari militarizati care promit ca aduc inapoi la stat banii de la devalizatori, Ionel Blanculescu a avut o ascensiune fulminanta. In Romania propagandei de tip Vasile Dancu, cu o campanie de imagine inteligent gestionata pana la un punct si pe baza rezultatelor incurajatoare ale AVAB, se contura imaginea tehnocratului neiertator, a celui care ia de la bogati pentru a da la saraci. Parea omul potrivit, la locul potrivit.

Ambitiile politice, atat de specifice exponentilor rasei umane ajunsi aproape de varfurile ierarhiilor statale, l-au ros si pe Blanculescu. Haina de secretar de stat, sef al AVAB, incepuse sa-l cam stranga. Voia mai mult. Asa au inceput sa apara in piata barfelor tot soiul de zvonuri privind prezumtiva sa noua destinatie, musai intr-o pozitie de ministru plin. Ba prelua Finantele, ba Internele, ba - in cel mai rau caz - Privatizarea. N-a fost sa fie nici una, insa, o data cu activarea sa ca membru de partid cu pozitie si cu restructurarea Cabinetului, a venit si mult visata marire. I-a fost infiintat chiar si un minister, botezat Autoritatea Nationala de Control (ANC), care, la inceputurile existentei sale, reunea tot ce misca-n tara in domeniu, a facut si pe interimarul la Sanatate.

Nu a fost in stare sa-si gestioneze succesul. Poate ca n-a avut nici sfatuitori care sa-l influenteze in bine. Prima greseala a facut-o cand si-a blocat postul de presedinte al AVAB, refuzand sa demisioneze de acolo si aratand opiniei publice ca justitiarul e si el om. Era cat se poate de evidenta dorinta pastrarii in rezerva a unei sinecuri. Trecerea AVAB in coordonarea ANC, faptul ca a vorbit nonstop despre cum va fuziona dupa ideile sale aceasta institutie cu APAPS si despre cum continua el sa recupereze miliardele tocate de jefuitori l-au pus intr-o situatie jenanta pe fostul sau vicepresedinte, Mircea Ursache, transformat intr-un soi de succesor temporar, delegat la conducere pana termina jupanu’ treaba importanta si i-au stirbit acestuia din autoritate. Ulterior, dupa ce a declarat razboaie tuturor celor care, intuia el, subminau statul (evazionisti, firme din paradisuri fiscale, mafia medicamentelor…) si a anuntat opinia publica intr-una din nenumaratele sale iesiri publice ca taranii pupa televizorul cand il vad, s-a umplut de ridicol. A inceput sa dea senzatia de Dumnezeu pogorat pe pamant (ca o binefacere asupra poporului roman), umbla cu pistolul la el de teama sa nu atenteze vreun subminator la pretioasa-i viata si a casunat pe sahistul-investitor Crisan (pe care-l acuza de tentativa de mituire, dar lipseste flagrantul), a naibii coincidenta, taman cand pe "mogulul" de Brasov l-a lasat partidul din brate. Rezultatele concrete s-au lasat si inca se mai lasa asteptate, pentru ca alibiul cu perenitatea coruptiei transfrontaliere nu mai impresioneaza pe nimeni.

Marii rechini inoata la fel de linistiti in oceanul faradelegilor, opinia publica a-nceput sa se lamureasca, sefii sai asijderea, influenta in cercul premierului i s-a estompat, candidatura la Primaria Capitalei i-a fost incredintata lui Mircea Geoana si, in general, colegii sai de partid si de executiv au inceput sa-i sufle friptura din farfurie. AVAS (institutie infiintata prin contopirea APAPS cu AVAB) i-a plecat din ograda, Garda Financiara si Vamile ii cam fac cu mana a iminenta despartire. A mai ramas, la concret, cu Garda de Mediu si cu Inspectoratul de Stat in Constructii, fiindca probabil coordonarea Oficiului pentru Drepturi de Autor si a Inspectiei Sanitare de Stat nu sunt tocmai conforme asteptarilor sale.
A avut, la un moment dat, aproape totul. Acum nu mai are nimic…