Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Explozia prețurilor la electricitate și gaze naturale risca să transforme facturile la utilități într-o povară insuportabilă pentru milioane de gospodării și pentru o mare parte a economiei. În acest context, statul a intervenit printr-o schemă amplă de plafonare a prețurilor, menită să evite un șoc social major.
O măsură de urgență, cu impact imediat
Plafonarea a permis populației să plătească un preț limitat la energie, diferența față de costul real din piață fiind acoperită din bugetul statului. Potrivit analizei realizate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), această intervenție a avut un efect imediat: a menținut facturile la un nivel gestionabil într-o perioadă în care prețurile europene atinseseră maxime istorice.
De asemenea, schema a contribuit la funcționarea neîntreruptă a spitalelor, școlilor, instituțiilor publice și a mii de IMM-uri, care, în lipsa sprijinului, s-ar fi confruntat cu riscul închiderii, concedierilor sau debranșărilor.
Nota de plată: aproape 30 de miliarde de lei
Conform datelor cumulate până în 2025, costul total al plafonării energiei se ridică la aproximativ 30 de miliarde de lei. Din această sumă:
-
circa 18 miliarde de lei au fost alocate pentru electricitate;
-
aproximativ 12 miliarde de lei pentru gaze naturale.
Schema s-a aplicat timp de peste trei ani și a acoperit atât consumatorii casnici, cât și o parte importantă a mediului economic.
La acest efort financiar se adaugă restanțe către furnizori, estimate la 6 miliarde de lei potrivit Ministerului Energiei sau chiar 8,3 miliarde de lei, conform datelor ACUE din noiembrie 2025.
Furnizorii, finanțatori de facto ai schemei
Unul dintre efectele mai puțin vizibile ale plafonării a fost presiunea transferată asupra furnizorilor de energie. Aceștia au fost nevoiți să finanțeze diferențele de preț din propriile resurse, așteptând ani de zile decontările de la stat. Această situație a generat probleme de cashflow, costuri suplimentare cu creditele și un risc crescut în piață.
Potrivit analizei, aceste costuri sunt recuperate ulterior prin prețuri mai mari, după eliminarea plafonării, afectând din nou consumatorii.
Statul a încasat mai mult decât a plătit
În paralel cu cheltuielile pentru compensare, statul a beneficiat de venituri semnificative generate de scumpirea energiei. Conform estimărilor AFFER, în perioada plafonării, statul a încasat între 67 și 80 de miliarde de lei din taxe, impozite, dividende și contribuții suplimentare – adică de peste două ori mai mult decât sumele alocate compensărilor.
O oportunitate ratată pentru investiții?
Economiștii atrag atenția că fonduri de dimensiuni similare ar fi putut fi direcționate către investiții structurale în sectorul energetic. Cu aproximativ 36 de miliarde de lei (7,2 miliarde de euro), România ar fi putut construi:
-
circa 9.000 MW în panouri solare;
-
7.200 MW în centrale pe gaze;
-
4.000 MW capacitate eoliană.
Astfel de investiții ar fi redus dependența de importuri și ar fi contribuit la scăderea structurală a prețurilor, nu doar la amânarea impactului acestora.
Ce au câștigat și ce vor pierde consumatorii
Analiza comparativă realizată de AEI între prețurile efectiv plătite de consumatori și cele estimate pentru o piață liberă arată un bilanț mixt:
-
între 2021 și primul semestru din 2025, consumatorii au plătit, în medie, cu 33% mai puțin la electricitate față de un scenariu de piață liberă;
-
în a doua jumătate a lui 2025, prețurile vor fi cu 28% mai mari decât cele estimate pentru piața liberă;
-
între 2026 și 2029, se estimează că prețurile vor fi cu 32% mai mari decât nivelurile maxime ale perioadei.
În cazul gazelor naturale, avantajele inițiale din 2022 sunt deja contrabalansate de prețuri mai ridicate în perioada 2023–2025 și de estimări și mai mari pentru anii următori.
Liniște temporară, costuri redistribuite
„Povestea plafonării energiei în România este una a balanței”, arată Dumitru Chisăliță. Pe de o parte, măsura a protejat populația și a evitat un colaps social. Pe de altă parte, costurile au fost redistribuite în timp, cu efecte negative asupra pieței, investițiilor și comportamentului consumatorilor.
Analiza indică limitele intervențiilor administrative asupra prețurilor și subliniază necesitatea unor politici publice structurale, predictibile și orientate spre cauze, nu doar spre efecte. În lipsa unor reforme sistemice, continuarea sau repetarea unor astfel de scheme riscă să genereze un bilanț net nefavorabil pentru consumatori și pentru economia românească pe termen lung.
Citește pe Antena3.ro
