Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Semne bune are anul acesta pentru producția de prune, deși ploile și vremea rece de la începutul anului păreau că vor pune la pământ și aceste culturi. Acum în livezi se muncește de zor, iar agricultorii spun că producția lui 2016 a depășit-o de 4-5 ori pe cea de anul trecut.
Eugen Dămăceanu este unul dintre agricultorii care cultivă pruni mai mult de hobby și spune că la Tecuci, în Galați, pomii sunt încărcați de roade la ora aceasta. ”Eu mă ocup doar în timpul liber de livadă și chiar și așa pot spune că anul acesta producția ne-a depășit așteptările. Păi ca să vă faceți o idee, de la fiecare pom culeg anul acesta peste 50 de kilograme de prune, cel puțin dublu, dacă nu chiar triplu, față de 2015. Problema noastră, a micilor producători, este desfacerea. Eu știu că și samsarii au cheltuieli, dar pe tot lanțul acesta noi, producătorii, avem mereu de pierdut. De ce vă spun asta? Păi gândiți-vă că de la mine kilogramul pleacă la sub un leu, undeva la 0,8 lei/kg, iar în piață la Tecuci este peste 3 lei/kg. Nu mai spun că în București ajunge la peste 5 lei kilogramul. Adevărul este că ne-ar trebui niște depozite la nivel de localitate pentru a strânge de la toți micii productori fructele și a le comercializa la un preț mai mare, ca să ne scoatem și noi cheltuielile.”
Țuica de Bărbulețu la export
Și în Dâmbovița, producătorii încep să-şi pregătească cazanele de ţuică şi speră într-o producţie record după cum arată rodul livezilor. La un calcul sumar, micii producători spun că la un număr de 500 de pomi la hectar rezultă o recoltă de 30 de tone.
Până în acest an, producătorii de palincă sau de ţuică obişnuiau să culeagă fructele abia la începutul lunii septembrie. Acum, licoarea tare ca focul va ajunge în pahare mai repede ca niciodată pentru că vremea a fost mai călduroasă
Ţuica de Bărbulețu este renumită și foarte apreciată peste hotare. Din Dâmbovița, aceasta ajunge la export în țările scandinave: Danemarca, Suedia și Norvegia, dar și în zona de nord a Germaniei, la Hamburg. Pe lângă pagubele mari pe care le-a produs agricultorilor, seceta are şi efecte bune. Producătorii de palincă spun că arșița a ajutat afacerii lor. Căldura neobișnuită a dus la coacerea mai rapidă a prunelor şi a îndulcit fructele mai mult decât în anii trecuţi. Prunii din livezile de lângă Oradea abia se mai țin sub greutatea fructelor, iar producătorii sunt cum nu se poate mai mulţumiţi: vor avea o palincă dulce şi aromată. Sigismund Ur, unul dintre micii producători spune că din recolta de anul acesta va ieşi o palincă bună pentru că prunele au acumulat zahăr mult şi va fi de calitate. ”Din livezi, fructele vor ajunge în vase deja pregătite de angajaţii palincăriilor. Aici vor sta timp de două sau trei săptămâni la fermentat şi după aceea vor intra la fiert” spune acesta.
Citește pe Antena3.ro
Argeșul, în topul producției
Cei mai mare producători de prune se găsesc în judeţul Argeş, aici fiind și patria ţuicii de prună numită ”Ochii lui Dobrin”, înregistrată la OSIM. Argeşenii sunt urmaţi de producătorii din Vâlcea şi Buzău. În mod straniu, în Maramureş şi Satu Mare, acolo unde se produce celebra horincă de prună, acest fruct nu mai este în atenţia pomicultorilor, pentru că maramureşenii preferă acum merele. La fel se întâmplă şi în judeţului Sălaj, unde se făcea cândva Turţul de Zalău.
La concurență cu SUA
La nivel global, România se află printre „puterile lumii” la producția de prune. Potrivit datelor Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, cel mai mare producător de prune de pe mapamond este China, cu o producție de aproape 5,5 milioane de tone anual. După China urmează Serbia cu aproape 700 de mii de tone și SUA cu 560 de mii de tone. Apoi urmăm noi cu o producție în 2014 de peste 400 de mii tone. În România, prunele se cultivă pe o suprafață de peste 70 de mii de hectare.
Magiunul și prunele uscate
Și cum prunele sunt unele dintre puținele fructe la care stăm bine din punct de vedere al producției, procesarea lor a început să devină o prioritate pentru producători. Unul dintre cele mai bune exemple este magiunul de Topoloveni, unde se remarcă o creştere a vânzărilor. Afacerea de nișă este o reușită, magiunul de prune fiind unul dintre produsele apreciate pe piața românească, dar și din străinătate. Prunele uscate sunt și ele o oportunitate de a fructifica munca de peste an așa cum o fac, de exemplu, sătenii din Leleasca, Olt. Locuitorii de aici au dezvoltat o mica industrie din prunele uscate. Succesul nu s-a lăsat aşteptat prea mult, iar prunele uscate de Leleasca au ajuns să fie căutate şi în străinătate. Și tehnologia de lucru este una modernă. "Se pun pe site și sunt băgate în cuptor. Timp de 24 de ore durează procesul de deshidratare. Temperatura trebuie să fie între 70 și 90 de grade pentru ca altfel se ard", povestește Miron Vasile, unul dintre săteni. Delicatesele ajung apoi pe rafturile magazinelor şi în pieţe. Peste 40 de producători din Leleasca se ocupă de plantații de pruni din specia D'arjan, un soi special pentru obținerea prunelor uscate.
"Am fost contactați de diverși clienți care vor să ducă produsul nostru în afara țării și ne-au propus Europa, Emiratele Arabe Unite", Mădălina Stancu, producător de prune din Leleasca
Prunele, bune pentru imunitate
Prunele depășesc conținutul de antioxidanți al fructelor de pădure. O singură prună conține aceeași cantitate de vitamine și minerale ca un pumn de afine. Prunele uscate conțin fier, calciu, potasiu, seleniu, vitaminele A, B și C. Două-trei prune uscate pe zi sunt suficiente pentru a menține la cote ridicate imunitatea organismului.
