Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ponderea profiturilor firmelor nefinanciare din România a scăzut de la 55,27% în 2018 la 48,09% în 2024, marcând o diminuare semnificativă a valorii care remunerează capitalul. Asta arată că o parte tot mai mare din valoarea creată de companii merge către remunerarea muncii și a statului, iar o parte mai mică rămâne sub formă de profit operațional. Totuși, datele arată că România rămâne peste media UE (circa 40% în 2024), ceea ce înseamnă că vorbim mai degrabă de o normalizare a profiturilor de la niveluri foarte ridicate decât de o prăbușire a lor, potrivit unei analize realizate de platforma de informații despre firme termene.ro.
Profitabilitatea firmelor nefinanciare din România, măsurată ca „profit share” - ponderea excedentului brut de exploatare în valoarea adăugată - scade vizibil pe termen mediu. Indicatorul profitabilitatea firmelor nebancare calculat de Eurostat, biroul de statistică al Comisiei Europene, arată că acesta a coborât de la 55,27% în 2018 la 48,09% în 2024, cu un vârf în 2022 (54,72%) și o ajustare puternică după aceea. Ponderea profiturilor companiilor nefinanciare din România, conform datelor Eurostat:
2018 - 55,27%,
2019 - 52,51%
2020 - 52,80%
2021 - 54,32%
2022 - 54,72%
2023 - 52,26%
2024 - 48,09%
„Ponderea profiturilor reprezintă proporția valorii adăugate de o afacere care remunerează capitalul (excedentul brut de exploatare) în locul forței de muncă. O pondere scăzută poate indica nu doar profituri mai mici, ci și o economie mai intensivă în forță de muncă, în timp ce o pondere ridicată poate semnala profituri mai mari sau o economie care se bazează mai mult pe producția intensivă în capital”, se precizează în analiza Eurostat. Ponderea profiturilor calculată de Eurostat arată practic structura distribuției valorii create între capital și muncă. De exemplu, pentru datele pentru România din 2024, reiese că 48,09% din valoarea adăugată creată de companiile nefinanciare reprezintă compensarea capitalului (profit operațional). În schimb, restul de 51,91% reprezintă costuri salariale.
Regresul profitabilității
Privind evoluția an la an, 2018-2019 reprezintă o perioadă de profitabilitate foarte ridicată (peste 52-55%). Economia crește rapid, salariile sunt încă relativ scăzute în raport cu productivitatea, iar costurile de finanțare sunt moderate. În 2019 se observă o ușoară corecție (52,51%), pe fondul temperării creșterii economice și al primelor valuri de presiune salarială, dar nivelul rămâne excepțional în comparație europeană. În 2020, anul pandemiei, indicatorul rămâne surprinzător de stabil (52,80%). Aceasta poate fi explicată prin două mecanisme, se arată în analiza citată:
(1) firmele cele mai afectate (HoReCa, servicii mici) au pondere relativ redusă în valoarea adăugată totală, iar unele au ieșit din piață, ceea ce ridică artificial media pentru cele rămase;
(2) schemele de sprijin public - șomaj tehnic, amânări de obligații fiscale, garanții de stat - au amortizat șocul asupra profiturilor, în timp ce companiile mari au reușit să taie rapid costuri.
În 2021 și 2022, odată cu redeschiderea economiei, profitabilitatea rămâne foarte ridicată (54,32% și 54,72%). Cererea se reface puternic, marjele cresc pe fondul inflației, iar firmele reușesc să majoreze prețurile într-un ritm cel puțin egal cu creșterea costurilor.
Totuși, această perioadă conține și „sămânța” scăderii ulterioare: salariile accelerează, influențate de lipsa de personal și de valul de majorări ale salariului minim în mai multe sectoare (construcții, agricultură, industrie alimentară).
Din 2023, tendința se inversează clar: profit share coboară la 52,26%. Inflația începe să se domolească, ceea ce îngustează spațiul pentru noi creșteri de prețuri, dar costurile salariale și cele cu dobânzile rămân ridicate. În același timp, economia intră într-o fază de creștere mai modestă; cererea internă este afectată de pierderea de putere de cumpărare a gospodăriilor și de politica monetară mai strictă.
Scăderea abruptă din 2024, la 48,09%, pare rezultatul cumulat al tuturor acestor presiuni: salarii în continuă creștere reală (inclusiv o nouă rundă de majorări ale salariului minim în 2024), costuri de finanțare încă mari și întărirea disciplinei fiscale prin noile măsuri de impozitare.
Diferența de peste 6 puncte procentuale față de vârful din 2022 indică o rebalansare substanțială a distribuției valorii adăugate între capital și muncă.
Creșterea salariilor
Un prim factor care explică tendința de scădere a profiturilor este dinamica explozivă a salariilor. Salariul minim și salariul mediu au crescut mult mai rapid decât în majoritatea statelor UE, pe fondul migrației, al deficitului de forță de muncă și al politicilor publice de „recuperare” a decalajelor. Doar între 2010 și 2024, salariul minim în euro aproape s-a cvadruplat, iar în ultimii ani creșterile anuale au depășit adesea inflația.
Comisia Europeană atrage atenția că, din 2022-2024, ritmul creșterii salariilor și al costurilor unitare cu munca începe să ridice semne de întrebare privind competitivitatea externă.
Această creștere a costurilor salariale reduce, în mod natural, ponderea profiturilor în valoarea adăugată, dacă productivitatea și prețurile nu țin pasul.
Inflația
Al doilea factor important este contextul macroeconomic și de prețuri. Inflația ridicată din 2021-2023 a permis multor firme să transfere costurile în prețuri, ceea ce a menținut marjele relativ mari și explică nivelurile ridicate ale profitabilității în 2021-2022. Pe de altă parte, dobânzile înalte, încetinirea cererii interne și costurile cu energia au început să apese asupra profiturilor în 2023-2024.
În plus, unele sectoare care au beneficiat de câștiguri excepționale în perioada crizei energetice (energie, utilități) au intrat într-o fază de normalizare a profiturilor, ceea ce trage în jos indicatorul agregat.
Creșterile fiscale
Un al treilea bloc de explicații ține de schimbările fiscale și de regimul de impozitare a companiilor. Începând cu 2023-2024, România introduce și extinde reguli noi: modificarea regimului microîntreprinderilor (plafon, cote diferențiate de 1% și 3%), introducerea impozitului minim pe cifra de afaceri pentru anumite companii, creșteri de cote de TVA pentru unele bunuri și servicii și limitări ale recuperării pierderilor fiscale. Toate acestea cresc presiunea fiscală asupra profiturilor contabile și limitează capacitatea firmelor de a acumula excedent brut de exploatare după taxe și contribuții legate de producție.
Citește pe Antena3.ro
