Servicii - Frizeria moare, dar nu se preda

Vechile saloane de coafura si frizerie, dar si micile ateliere de croitorie sau alte servicii se straduiesc sa faca fata unei concurente severe si pretentiilor unei clientele in schimbare.

Bucuresti, 2007, Uniunea Europeana. Centrul orasului. De la Piata Romana pana la Piata Unirii, pe ambele parti ale bulevardului se lafaie o sumedenie de firme, care de care mai colorate. Firmamentele de sticla sau cele scrise pur si simplu cu vopsea in culori tipatoare te invita sa intri fie intr-un sex-shop, intr-o casa de schimb valutar, intr-un birou notarial, intr-un magazin scump de haine sau incaltaminte, intr-un centru cu accesorii pentru telefoane sau intr-o agentie de turism. Pe ici, pe colo gasesti si beauty saloon sau o simpla pancarta care anunta trecatorii ca la etaj se ofera servicii de infrumusetare: o manichiura, o coafura sau chiar un masaj. Majoritatea acestor centre sunt noi. Cele vechi se straduiesc sa faca fata unei epoci noi, cu reguli severe, si unei concurente acerbe.

LA COAFOR. Vechile frizerii si saloane de coafura din centrul Capitalei sunt putine, iar centrele moderne de infrumusetare le acapareaza clientela. Cele mai multe apartin societatii Igiena, fosta societate cooperatista, cea care in trecut detinea suprematia in domeniul ingrijirii si infrumusetarii bucurestenilor. "Societatea noastra are 51 de ani. In Bucuresti avem 80 de saloane, iar peste 70% din spatii suntem proprietari. Pe celelalte trebuie sa le cumparam de la stat", spune Daniela Dragan, presedintele SCM Igiena Bucuresti. Ea recunoaste ca inmultirea saloanelor de frumusete le-a furat din clienti, dar firma se straduieste sa faca fata intrecerii comerciale din ce in ce mai dure. "Vrem sa facem investitii, sa cumparam mobilier nou, o sa lucram foarte mult pe securitatea sanitara, astfel incat sa dam incredere clientilor", afirma Daniela Dragan. Pentru 2007, societatea are planificat un buget de circa 20 de milioane de lei noi pentru investitii si achizitionarea de spatii. "Anul acesta vom cumpara de la primarie zece spatii in care stam cu chirie. In medie, trebuie sa platim circa 700 de euro pe metru patrat. Este cam mult, avand in vedere vechimea centrelor, dar nu s-a tinut cont de asta, nu s-a scazut uzura", explica presedintele Igiena.

PRETURI. Spre deosebire de noile saloane de infrumusetare, unde trebuie sa iti faci programare cu cateva zile inainte pentru un tuns sau un vopsit, la o frizerie si la un coafor infiintate inainte de 1989 te poti duce oricand ai chef sa iti aranjezi parul. Vechile saloane incearca sa fie competitive si prin preturile mai mici pe care le au. De exemplu, un tuns costa in jur de 10 lei, un coafat circa 28 de lei, iar o manichiura 11 lei. In centrele de frumusete de lux, preturile la aceste servicii sunt aproape de doua ori mai mari. Supravietuirea pe piata depinde si de un personal calificat. O mare parte din coafezele si frizerii din saloanele de traditie lucreaza acolo de o viata. In general, personalul se schimba cand oamenii ies la pensie, noii lucratori fiind recrutati din cadrul scolilor profesionale.

CROITORIE. Si micile ateliere, cum ar fi cele de croitorie sau cizmarie, care au facut parte din societatile cooperatiste se chinuiesc sa supravietuiasca in capitalism. Dupa desfiintarea cooperatiei, multi si-au infiintat propria afacere. Au datorii, au de platit taxe la stat si in plus trebuie sa faca fata marilor competitori romani sau straini, dar si pretentiilor unei clientele in schimbare. "Au ramas putine ateliere de croitorie. Astazi, numarul celor care isi fac un costum pe comanda este mic, multi le cumpara de-a gata. Lumea vine la noi mai mult pentru un stopat sau sa le retusam hainele pe care le iau din magazin", spune Vasile Iulius, proprietarul unui atelier de croitorie situat in centrul Bucurestiului. Ca sa continue sa-si faca meseria pe care o practica de peste 50 de ani, micul intreprinzator s-a imprumutat pentru a cumpara spatiul in care lucreaza. "Atelierul are 25 de metri patrati si a trebuit sa platesc primariei patru sute si ceva de milioane (n.r. - lei vechi)", spune Vasile Iulius. Pretul i se pare foarte mare, avand in vedere ca este veche cladirea, iar apa are de la vecini.

ULTIMUL PALARIER

In centrul istoric al Bucures- tiului, pe Strada Sepcari isi are atelierul unul dintre ultimii maestri in arta palariilor, Nicolae Zdarca. Are 78 de ani si a invatat sa faca palarii de la 14 ani. De-a lungul vremii a facut piese care au acoperit capete ilustre de actori sau politicieni. Acum nu ii merge rau, caci a ramas aproape singur in bransa si are comenzi de palarii pentru filme, piese de teatru sau colectii de moda. Dar i-ar fi mai usor daca ar reusi sa cumpere spatiul unde isi are atelierul. "M-am interesat la primaria de sector si mi-au spus ca spatiul e revendicat, dar nu se stie de cine. Probabil ca dupa revolutie unii au vrut sa ia spatii ieftin aici, in centru, si au facut cereri pe la primarie. Apoi trebuiau sa vina cu actele, sa dovedeasca. Dar nu au venit si spatiul apare ca fiind revendicat", spune palarierul. El promite ca va depune o cerere si va face tot posibilul sa intre in posesia atelierului.