Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Primele 15 companii cu capital integral românesc au avut anul trecut o cifră de afaceri totală de 9,1 miliarde euro. Un calcul simplu arată că acestea deţin circa 7% din PIB. O cifră impresionantă dacă ne raportăm la numărul de societăţi comerciale existent în România, dar şi la coloşii internaţionali care au intrat pe piaţă în ultimii 22 de ani. Care este cheia succesului şi cine sunt antreprenorii care au reuşit să bată multinaţionalele?
Mai bine de 55% din cele 9,1 miliarde de euro aparţine unor firme din energie. Cele mai mult de stat şi cu poziţii de monopol. Aşa că se explică uşor succesul pe care îl au. De fapt, aceste companii domină degajat topul, dar sunt şi companii din domeniul financiar , auto , al telecomunicaţiilor şi chiar mass media, cu capital privat autohton care şi-au făcut loc în această ierarhie. Dincolo de cifre, explicaţiile privind modul în care aceste companii îşi obţin veniturile ar putea lesne constitui studii de caz despre cum trebuie condusă o afacere şi de ce anume trebuie să te fereşti pentru a fi pe plus, atunci când tragi linie.
Lecţia nr. 1: grăbeşte-te încet
După ce ani la rând în top 3 s-au aflat bănci cu acţionariat străin, se pare că anul acesta roata s-a întors şi pe a treia poziţie a clasamentului a urcat CEC Bank, controlată de stat. Cu o cifră de afaceri de peste şapte miliarde de lei, CEC Bank a reuşit să păstreze anul trecut acelaşi număr de angajaţi ca în 2010 (6.552 de persoane), în contextul în care multe bănci mari au făcut disponibilizări.
Este şi liderul topului companiilor cu capital autotohton, chiar dacă şi în acest caz vorbim despre o companie de stat. Banca a profitat din plin de reducerea apetitului pentru creditare al marilor jucători tradiţionali şi într-un context economic dominat de incertitudini, s-a concentrat asupra finanţării întreprinderilor mici şi mijlocii.
“Creşterea bilanţului se bazează numai pe resurse, pentru că din ceea ce nu ai, nu poţi să dai. Iar ca o bancă să-şi crească bilanţul, trebuie ca lumea să aibă încredere în ea pentru a-i permite să atragă cât mai multe depozite. S-a spus că CEC Bank are multe active nefolosite. Creşterea noastră nu s-a bazat pe aceste active. Dimpotrivă, aceste active nefolosite, cu o valoare în scădere, diminuează bilanţul băncii. Noi reuşim să atragem depozite de la populaţie, de la băncile care-şi plasează surplusul de lichiditate la noi, de la instituţii financiare bancare internaţionale şi de la BNR dacă este nevoie”, a declarat Radu Gheţea, preşedintele CEC Bank pentru Income Magazine.
Se pare, totuşi, că atitudinea conservatoare a CEC Bank, vizibilă chiar şi în anii de boom economic, a ajutat-o în anii din urmă să câştige teren şi să intre în top trei.
Principala problemă cu care CEC Bank continuă să se confrunte este birocraţia şi lipsa unui sistem informatic de ultimă generaţie, element pe care surorile mai mari l-au avut constant în vedere.
A doua lecţie: antreprenoriat ca la carte
La jumătatea anului trecut, băcăuanii de la Dedeman reuşeau să depăşească în cursa de pe piaţa comerţului şi distribuţiei de materiale, compania Arabesque, deţinută de gălăţeanul Cezar Ropotam. Două firme autohtone, ambele de temut pentru marii coloşi internaţionali.
În spatelei acestei simple ştiri de presă se ascund două poveşti de afaceri inedite, printre puţinele de succes, într-un peisaj comercial dominat de retaileri străini.
Astfel, Dragoş şi Adrian Pavăl au avut nevoie de zece ani să pună la punct reţeaua Dedeman, după ce Dragoş fusese primul care a spart gheaţa, în 1992, şi a intrat în afaceri. Astfel, trecerea de la magazinul de 16 mp, la cele de 8.000 de mp şi 40.000 de articole, reprezintă o poveste de antreprenoriat ce ar trebui predată în facultăţile cu profil economic.
În ciuda fluctuaţiilor de curs sau a evoluţiei vânzărilor, cifra de afaceri înregistrată de retailer a crescut constant, de la 254 de milioane de lei în 2005, la 2 miliarde de lei anul trecut. Compania are acum peste 4.600 de angajaţi, comparativ cu 667, în 2005.
O poveste de afaceri la fel de interesantă are şi Virgil Cezar Rapotan, cel care a înfiinţat în 1994 compania Arabesque, cu o investiţie iniţială de 200 de dolari.
15 ani mai târziu, acesta a pus la punct un business ce îi permite să distribuie materiale de construcţii atât în România, cât şi în Serbia, Bulgaria, Ucraina sau Moldova.
Din punct de vedere financiar, cifra de afaceri a companiei a crescut constant şi s-a apropiat de pragul de doua miliarde de lei, în 2011. Aproximativ 2.500 de persoane lucrează acum în cadrul companiei, faţă de 2.000. în 2005.
Ambele companii domină topul retailerilor locali din bricolaj, în contextul în care au avut o reţetă de afaceri mai bună decât a competitorilor de talie internaţională, deloc puţini şi cât se poate de puternici. |n topul celor nostru, firmele ocupă locuri 2 şi 3
În top cu un singur angajat
Pe poziţia a patra a clasamentului se situează Renault Industrie Roumanie . Chiar dacă la prima vedere pare o companie străină, aceasta este inclusă în clasamentelele româneşti, pe motiv că acţionarii au rezidenţă în România, la fel ca şi cazul E.ON Energie România.
În cazul primei companii, pe lângă cifra de afaceri atrage atenţia şi numărul de salariaţi: datele arată că această companie are un singur angajat!
I-am întrebat pe reprezentanţii companiei care este explicaţia acestei cifre mai degrabă simbolice. Răspunsul a fost ...de business. Astfel, am aflat că, Renault Industrie Roumanie – International Logistics Network este parte a Directiei Logistice a Grupului Renault Romania, care asigură atât legătura între furnizori şi uzine, cât şi între uzine şi clienţi. „Renault Industrie Roumanie – International Logistics Network a fost înfiinţat în 2005 ca platformă de export, misiunea sa fiind expedierea colecţiilor CKD către alte uzine Renault care fabrică vehicule din gama Entry.
Activitatea de pe platforma RIR este realizată în principal cu personal angajat al Dacia care este principalul furnizor de produse şi servicii al RIR. În 2011, RIR-ILN a expediat peste 1,2 milioane metri cubi de piese, echivalentul a 619.405 vehicule fabricate în uzinele Grupului Renault, clienţi ai RIR”, au precizat oficialii companiei. Cert este că, Renault pare să aibă unul dintre cei mai productivi angajaţi, în condiţiile în care se poate lăuda cu o cifră de afaceri de 3,9 miliarde lei.
Factorul dominant
Ajunşi la locul 5 lucrurile se „complică”. Firmele din energie îşi fac simţită prezenţa pe cele mai multe dintre locurile clasamentului nostru. Cifra de faceri cumulată a companiilor din sectorul energetic, aflate în top 15 companii cu capital românesc, se ridică la aproape 5,1 de miliarde de euro, peste jumătate din cifra de afaceri totală a companiilor din clasament. Împreună, acest companii au aproximativ 30,000 de angajaţi şi controlează cea mai importantă piaţă în acest moment, pentru România.
Explicaţia unui astfel de succes vine chiar de la specialişti.
„Companiile majore din domeniul energetic sunt în poziţie dominantă pe câte un segment de piaţă sau chiar în poziţie de monopol. Ele sunt, de asemenea, deseori beneficiare ale unui context istoric. Pentru moment, exemplele notabile de reuşită antreprenorială privată sunt limitate. Iniţiativa şi spiritul antreprenorial trebuie cultivate în continuare în România pentru a susţine poziţii de top ale capitalului românesc. Expertiza locală ar trebui completată cu experienţa celor care au lucrat în străinătate şi dublată de competenţe manageriale bine antrenate”, spune Claudiu Cazacu, analist-şef XTB România.
La rândul său, Alin Brendea - director de operaţiuni Prime Transaction – consideră că listarea unei companii determină efecte pozitive cu efect imediat asupra evoluţiei acestor entităţi. „Derularea activităţii la vedere odată cu publicarea rezultatelor financiare şi ale tuturor informaţiilor relevante către piaţa bursieră schimbă radical gradul de responsabilizarea a celor care administrează compania.
Profitabilitatea companiilor de stat ţine mai mult de modul în care guvernanţa corporatistă reuşeşte să se impună în actul de conducere al respectivelor companii decât de afacerea în sine, care de multe ori beneficiază de poziţia de monopol sau semimonopol pe care respectivele companii o deţin în piaţă. Ca atare, privatizare şi management privat sunt ingrediente care cu siguranţă ar majora ratele de profitabilitate pentru toate aceste companii”, spune Brendea.
Deşi se află în top 15, companii precum Hidroelectrica, Romgaz sau Nuclearelectrica nu pot fi numite încă „perfomante”, având în vedere managementul defectuos, ale cărui decizii se reflectă în mai toată ativitatea acestora.
„Listarea unor pachete de acţiuni ale unor companii de stat va îmbunătăţi transparenţa şi încrederea generală în piaţa de capital şi economia românească. Managementul privat ar putea, la rândul său, să deblocheze potenţialul unora dintre companii şi să le sporească, ân cele din urmă, valoarea. Efectul de antrenare a unei atitudini mai optimiste a investitorilor ar fi, de asemenea, favorabil economiei”, subliniază Cazacu.
Acesta consideră că, cel mai probabil, topul se va păstra în forma actuală pe termen scurt. „Companiile care domină piața au poziții solide, iar cele care ar avea șanse să se apropie mai au nevoie de câţiva ani de creştere puternică pentru a intra pe radar. În privinţa sectoarelor, firmele integral româneşti din domeniul distribuţiei de medicamente au, probabil, cele mai bune şanse de a se dezvolta, inclusiv prin parteneriate/fuziuni. Segmentul IT, de asemenea pe partea de distribuţie, ar putea fi favorizat de consolidări”, subliniază Cazacu.
Acesta nu uită nici sectorul agricol sau de panificaţie, despre care crede că ar putea da o serie de firme româneşti care să acceadă în top, în timp ce prin creştere organică ar putea fi nevoie de cel puţin încă 3 ani.
Rarităţile
Topul prezentat nu este foarte complex din punct de vedere al domeniului de activitate al firmelor ce îl alcătuiesc, însă reuşeşte să ne dea o idee despre sectoarele profitabile ale momentului. Dar şi cele pe umerii cărora stă bugetul României. Unul dintre acestea este mass-media, prezent tot mai puţin în topurile întocmite în ultima vreme. Şi în acest caz, capitalul autohton pare să fie mai puternic.
Regăsim aici Intact Media Group drept cea mai de anvergură investiţie românească în media. Fondat în 1991 de catre Dan Voiculescu,ca parte a concernului Grivco, grupul a creat de-a lungul timpului repere de conţinut, fie în sfera jurnalismului, a divertismentului, sau în cea socială. Grivco este una dintre cele mai solide afaceri autohtone are peste 3000 de locuri de muncă, este cel mai masiv angajator din mass-media (prin Intact) şi a plătit statului în ultimii 2 ani (n.r. 2010 si 2011) 266.679.171 lei, adică peste 58 milioane de euro. În acelaşi timp, Intact este singurul grup media aflat pe profit anul trecut, cu 625.000 euro, pentru divizia broadcast (TV şi radio), în timp ce principalul competitor, Pro TV SA, a pierdut 7,5 milioane. În zona de implicare socială, holdingul a dezvoltat programe de peste 4 milioane de euro , prin campaniile iniţiate de Fundaţia Mereu Aproape sau de către alte entităţi ale grupului.
Cele mai puternice companii româneşti (cifra de afaceri, angajati)
CEC Bank – 7,023 miliarde lei – 6246 angajaţi
Romgaz – 4,21 miliarde lei – 5779 angajaţi
Hidroelectrica – 3,02 miliarde lei – 5243 angajaţi
Dedeman – 2,01 miliarde lei – 4646 angajaţi
Electrica Furnizare – 1,75 miliarde lei – 1156 angajaţi
Arabesque – 1,71 miliarde lei – 2530 angajaţi
Nuclearelectrica – 1,58 miliarde lei – 2167 angajaţi
Electrica – 1,43 miliarde lei – 247 angajaţi
Tinmar-Ind – 1,4 miliarde lei – 52 angajaţi
Poşta Română – 1,26 miliarde lei – 32.124 angajaţi
România în Deloitte Top 500 – 2012 – Europa Centrală (Cifra de afaceri 2011, mil. Euro)
OMV Petrom – 5.338,9
Automobile Dacia – 3.111,2
Rompetrol Rafinare – 3.092,8
Petrotel Lukoil – 1.564,3
BAT Romania – 1.428,8
Kaufland Romania – 1.350,8
Lukoil Romania – 1.288,6
Metro Cash&Carry Romania – 1.171,7
Arcelor Mittal Galati - 1.101,0
E.ON Energie Romania – 1.006,0
