Zaharul, pe razatoarea UE

SFECLA ● Cultivatorii trebuie sa-si creasca randamentul
Sfecla-de-zahar autohtona si in consecinta industria zaharului vor trece prin furcile caudine pina in 2010. Pe de o parte, Uniunea Europeana ii tenteaza cu sume bune pe cei care renunta la cultivare, respectiv prelucrare, pe de alta parte, cheltuielile cresc vertiginos.

SFECLĂ ● Cultivatorii trebuie să-şi crească randamentul
Sfecla-de-zahăr autohtonă şi în consecinţă industria zahărului vor trece prin furcile caudine pînă în 2010. Pe de o parte, Uniunea Europeană îi tentează cu sume bune pe cei care renunţă la cultivare, respectiv prelucrare, pe de altă parte, cheltuielile cresc vertiginos.

Producerea şi prelucrarea sfeclei-de-zahăr este activitatea la care UE te plăteşte mai bine să renunţi decît să continui. Fabricile româneşti de zahăr care aleg să-şi restructureze activitatea pînă în 2010 primesc o tentantă sumă de 700 de euro pe tona de zahăr, iar cultivatorii de sfeclă în aceeaşi situaţie, 10% din acest procent şi 273 de euro. Pe de altă parte, fabricile care aleg să-şi continue activitatea trebuie însă să cotizeze cu 123 de euro/tonă. Potrivit asociaţiilor de producători din domeniu, pînă acum o singură fabrică şi-a redus cota de zahăr şi doar doi cultivatori au renunţat definitiv. Pericolul este însă ca mulţi să nu supravieţuiască, în ciuda dorinţei lor de a-şi continua activitatea. Cheltuielile de cultivare au crescut pînă la 1.400 de euro pe hectar, iar preţul sfeclei a scăzut de la 47 pînă la 26 de euro pe tonă. În acest context mondial nefavorabil, cultivatorii de sfeclă trebuie să-şi crească randamentul de la 36 de tone de sfeclă la hectar la 45 dacă vor să supravieţuiască, consideră directorul executiv al Federaţiei Cultivatorilor de Sfeclă-de-Zahăr, Mihai Dimitru.

CONTEXTUL MONDIAL. Abandonarea cultivării sfeclei-de-zahăr nu este o conspiraţie a statelor europene puternice care vor să-şi "verse" producţia pe piaţa românească, cum s-ar crede, ci un proces de restructurare început la nivelul întregii Uniuni Europene în 2006. Situaţia nu este însă mai puţin dureroasă pentru industria autohtonă a zahărului, al cărei viitor este destul de fragil. "Prin 2003-2004, UE subvenţiona foarte puternic zahărul din sfeclă: preţul reglementat era de 660 de euro per tonă, în condiţiile în care la nivel mondial era de 400 de euro. La presiunile statelor mari producătoare de zahăr din trestie, Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) a cerut şi obţinut liberalizarea comerţului cu zahăr. Prin urmare, Uniunea Europeană a demarat în 2006 un amplu proces de restructurare care va continua pînă în 2014. Ţelul ar fi ca la finalul acestui proces, UE să nu mai aibă deloc excedent de zahăr, în condiţiile în care acum vreo trei-patru ani acesta era de 2-4 milioane de tone", ne-a explicat Mihai Dimitriu, directorul executiv al Federaţiei Cultivatorilor de Sfeclă-de-Zahăr din România. În acest scop, Bruxellesul a creat un fond la care trebuie să "cotizeze" toate fabricile de zahăr din statele membre şi care presupune plata unei contribuţii de 123 de euro/tona de zahăr din cotă. Din acest fond sînt "recompensate" cu 700 de euro/tonă fabricile care decid să-şi restructureze total activitatea pînă în 2010. Cine nu renunţă pînă în 2010 nu mai primeşte nimic.

VIITOR INCERT. România şi-a negociat cu Bruxellesul o cotă de zahăr produs din sfeclă de 109.164 de tone. Părerile sînt împărţite: unii zic că este o cotă bună, alţii zic că se putea cere mai mult. Cert este că nici acest plafon nu a fost atins anul trecut, producţia fiind de aproximativ 80.000 de tone şi, prin urmare, cota pentru anul viitor va fi diminuată cu 13,5%. Conform asociaţiei de cultivatori şi patronatului, pînă acum nu s-au înghesuit foarte mulţi să-şi restructureze activitatea în schimbul banilor europeni. "O singură fabrică, Oradea, a decis să-şi diminueze cota cu 13,5% şi doar doi cultivatori nesemnificativi au ales să renunţe la producţie", spune Dimitriu. Cele mai vulnerabile sînt fabricile care prelucrează numai sfeclă-de-zahăr: Bod şi Luduş. Roman şi Oradea, care prelucrează atît sfecla, cît şi zahăr brut din trestie, au şanse ceva mai mari, iar cele care prelucrează doar zahăr brut depind de situaţia de pe plan internaţional. În aceste condiţii, cultivatorii de sfeclă se plîng că neplata la timp a subvenţiilor nu face decît să le îngreuneze şi mai mult situaţia. "APIA trebuia să facă plăţile pînă la 30 iunie. Dar, din cei 320 de euro pentru fiecare hectar, au fost achitaţi doar 97 de euro. După nenumărate intervenţii şi discuţii, au început să autorizeze la plată şi au promis că vor finaliza pînă la 1 augut. Dacă nu, noi sîntem decişi să ieşim în stradă", a precizat Mihai Dimitriu.

La alţii

O serie de state europene au trecut deja prin "tsunamiul" restructurării industriei zahărului. "Irlanda şi Slovenia au renunţat de tot la cultivarea sfeclei. În Italia, suprafaţa cultivată a fost redusă la jumătate, în Spania cu 40%. Ungaria cultiva anul trecut 50.000 de hectare, iar acum au rămas cu 6.000 de hectare", ne-a precizat Mihai Dimitriu. Există însă şi state care şi-au tras partea leului. "Franţa şi Germania au randamente de aproximativ 11-12 tone de zahăr la hectarul de sfeclă cultivată. Noi ce să mai zicem, cu ale noastre 4-6 tone la hectar?"