Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O treime dintre angajaţi sunt supuşi agresiunii, intimidării şi umilinţei la locul de muncă de către colegi sau de către şefi. În majoritatea cazurilor, chiar după ce agresorii sunt reclamaţi la conducere, victimele trebuie să-şi găsească un nou loc de muncă.
Agresiunea, hărţuirea la locul de muncă sau "workplace bullying" în limba engleză, a fost definită, de-a lungul timpului, în diferite feluri: acţiuni repetate prin care se împiedică îndeplinirea îndatoririlor profesionale, abuz verbal, comportament ameninţător, intimidare, umilire, exploatarea unei slăbiciuni a cuiva (psihologică sau fizică).
O altă definiţie spune că este comportamentul prin care se intimidează, ofensează, umileşte un angajat în faţa colegilor sau a clienţilor. Este, pe scurt, echivalentul hărţuirii elevilor mai mici dintr-o şcoală de cei mai mari. Când aşa ceva se întâmplă la şcoală, de obicei copiii se adresează profesorilor sau părinţilor. La locul de muncă, părinţii ies din ecuaţie şi rămâne doar echivalentul profesorului sau directorului şcolii, adică şeful direct sau directorul firmei, care, potrivit celor care studiază fenomenul, nu iau măsuri sau, dimpotrivă, îl persecută tocmai pe reclamant.
De multe ori, chiar şeful este agresorul, iar singura soluţie a celui agresat este să plece din companie. Un studiu al Workplace Bullying Institute arată că 43,5% dintre angajaţii agresaţi au fost concediaţi, şi-au dat demisia din cauza colegilor agresivi. 54% dintre angajatori nu i-au penalizat în nici un fel pe agresorii reclamaţi pentru comportamentul lor, iar victimele au avut şi mai mult de suferit, pentru că au ripostat "pârându-i" şefilor.
Iată câteva tactici de "workplace bullying": acuzarea cuiva pe nedrept că a făcut greşeli profesionale; manifestarea ostilităţii prin unele cuvinte sau gesturi; inventarea unor reguli pe care ţinta agresiunii le-ar fi încălcat; criticarea victimei indiferent de rezultatele profesionale ale acesteia; izolarea victimei de ceilalţi colegi prin bârfirea acesteia; repartizarea de sarcini imposibil de realizat.
O cercetare a firmei de consultanţă Zogby International scoate la iveală câteva date îngrijorătoare: 37% dintre angajaţi au fost agresaţi cel puţin o dată, iar şefii constituie majoritatea hărţuitorilor (72%). Cei mai mulţi agresori sunt bărbaţi (60%), iar cele mai multe victime sunt femei (57%). 71% dintre femei agresează tot femei, în vreme ce 54% dintre bărbaţi îşi îndreaptă violenţa verbală şi fizică asupra bărbaţilor. 62% dintre angajatori ignoră această problemă şi 45% dintre victime suferă de probleme de sănătate cauzate de stres. 40% dintre angajaţii agresaţi nu le vorbesc superiorilor despre problemele pe care le au şi doar 3% dintre victime îi dau în judecată pe cei care îi hărţuiesc.
Workplace Bullying Institute oferă o metodă în trei etape de contracarare a agresiunii la serviciu. Primul pas este conştientizarea de victimă că problema nu este cauzată de comportamentul propriu, ci de agresor. A doua etapă echivalează cu pregătirea apărării, cu fortificarea emoţională a victimei. Al treilea pas este demascarea agresorului, chiar dacă în majoritatea cazurilor victima va avea de suferit prin pierderea locului de muncă sau prin răzbunarea celui pârât.
Chiar dacă de cele mai multe ori agresiunea se încheie cu plecarea din companie a agresatului, metoda recomandată de Workplace Bullying Institute atinge câteva obiective: responsabilitatea rezolvării conflictului cade în sarcina conducerii firmei prin demascarea agresorului şi, mai important, sănătatea psihică şi fizică a celui agresat are numai de câştigat.
