Muncă decentă pentru o viaţă decentă

Acesta este titlul, dar şi scopul unui proiect european iniţiat de Asociaţia Naţională a Specialiştilor în Resurse Umane şi Cartel Alfa.

Ideea a plecat de la modul în care companiile multinaţionale, în căutare constantă de forţă de muncă foarte ieftină, se relochează, în cazul în care întâmpină opoziţie sau cerinţe de respectare a drepturilor minime ale muncitorilor. Fenomenul are un circuit de... domino. Mai întâi, multinaţionalele s-au relocat în interiorul Uniunii Europene. Apoi au început să caute mână de lucru ieftină în ţările în curs de dezvoltare. Pentru a fi "gazda" unei multinaţionale, statele intră într-o competiţie cu victime sigure si muncitorii. Statul licitează cu salarii cât mai mici, încălcări ale drepturilor muncitorilor, standarde ecologice şi sociale scăzute.

Conceptul de "muncă decentă" a fost propus de Organizaţia Internaţională a Muncii în anul 2000, din dorinţa de a formula un obiectiv politic internaţional de promovare a îmbunătăţirii condiţiilor de muncă, dincolo de respectarea drepturilor sociale fundamentale.

Proiectul european "Muncă decentă pentru o viaţă decentă/Stimularea strategiilor şi politicilor internaţionale ale sindicatelor îşi propune să contribuie la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului: eradicarea sărăciei, egalitatea de gen şi crearea unui parteneriat global în vederea promovării muncii decente. Proiectul se derulează în Austria, România şi Bulgaria. Munca decentă pune accent pe şanse egale la locul de muncă, pentru eliminarea oricărei discriminări, asigurarea unei remuneraţii decente pentru muncitori şi familia lor, care să le permită un trai decent, garantarea unei protecţii sociale în caz de boală, de sarcină şi pentru orice alte situaţii pe care le-ar putea întâmpina angajaţii de-a lungul vieţii, excluderea oricărei forme de exploatare, dreptul la organizare al cetăţenilor pentru a-şi apăra interesele în mod colectiv prin sindicate.

La conferinţa organizată la Bucureşti au fost prezenţi doi oaspeţi din India, care au vorbit despre situaţia deloc roz a muncitorilor din această ţară. Din ceea ce au povestit, a atras atenţia un eveniment petrecut de curând: sindicatele indiene au reuşit să se unească şi să determine guvernanţii să nu se folosească de pretextul crizei economice şi să taie din salarii! Pentru că acolo unde sunt bani la buzunar înseamnă că există consum şi economia se mişcă. Un concept simplu care la noi, în România, nu a fost înţeles.

Revenind, primul pas în crearea unei solidarităţi internaţionale constă în interacţiunea dintre muncitori, sindicate şi ONG-uri cu preocupări şi probleme similare.