101 ani de la naşterea lui Carol Pop de Szathmáry

Primul fotograf de război din lume, cel care ne-a lăsat, martor fiind, poveşti ale lumii zbucimate din secolul al XIX-lea, în imagini inegalabile. Pictură, acuarelă, fotografie. Un spirit enciclopedic admirat atunci şi acum. Astăzi se împlinesc 101 ani de la naşterea lui Carol Pop de Szathmáry. În 2012, la Cluj, cu ocazia centenarului naşterii artistului, s-a organizat o minunată expoziţie care i-a fost dedicată. Am prezentat pe larg evenimentul. Acum, l-am rugat pe domnul prof. univ. dr Feleki Károly, de la Universitatea de Arte şi Design din Cluj, să ne spună povestea marelui artist. (Carmen Anghel)

“Născut la 11 ianuarie 1812 în Cluj, artistul Carol Pop de Szathmáry şi-a semnat lucrările în foarte multe feluri: Szathmáry Papp Károly, Szathmáry Pap Károly, Szathmári Papp Károly, Szathmáry Károly, Carol Szatmari, Carol Pop de Szathmáry, Carol Popp von Szathmar, Carol Satmari, Karl Szathmári, Karl Szathmáry, Charles Szathmari. A studiat desenul şi pictura la Cluj, Sibiu, Viena şi Paris. Ca şi în cazul lui Constantin Brâncuşi, a cărui contribuţie la cultura universală e revendicată atât de România, cât şi de Franţa, şi rolul lui Carol Pop de Szathmáry este apreciat şi revendicat atât de mediul cultural maghiar, cât şi de cel românesc. În ambele situaţii, unicitatea operei este rezultatul direct al interferenţelor culturilor implicate.

Personalitate cu o pregătire ştiinţifică complexă, caracteristică enciclopediştilor vremii, (filozofie, literatură latină, matematică, drept, mineralogie, poezie) a fost pentru jumătate de secol om de cultură şi artist activ, cunoscut şi apreciat în câteva domenii ale artelor vizuale (desen, litografie, acuarelă, pictură în ulei şi fotografie). A călătorit în Austro-Ungaria, Elveţia, Italia, Anglia, Franţa, Peninsula Crimeea, Imperiul Otoman, Liban, Siria, Persia, Afganistan şi China.

Realizează desene litografice şi publică sub formă de album portretele personalităţilor transilvănene care au participat la Dieta de la Sibiu din 1837. Publicat în 1843, albumul de litografii Transilvania în imagini cuprinde peisaje realizate în principalele localităţi istorice ale zonei. În 1843, la invitaţia lui Gheorghe Bibescu, se mută la Bucureşti, fiind numit ulterior desenator, pictor şi fotograf de curte de către patru domnitori ai românilor: Gheorghe Bibescu, Barbu Ştirbei, Alexandru Ioan Cuza şi Carol I de Hohenzollern. Cele câteva sute (700) de desene şi acuarele care s-au păstrat din opera sa alcătuiesc o fidelă cronică a aspectelor vieţii şi a radicalelor transformări sociale, politice care s-au succedat în societatea românească în perioada 1848-1880. Ni se înfăţişează o imagine copleşitoare, completă şi bazată pe observaţia atentă a realităţii despre cartiere bucureştene, mănăstiri, târguri, satul românesc, varietatea portului popular, figuri de domnitori, ostaşi, targoveţi, oameni de rând…

Realizează prima sa fotografie în anul 1848 prin procedeul calotipiei inventate de englezul Fox Talbot, iar în 1850 îşi deschide primul atelier fotografic, la Hanul Verde din strada Curtea Veche din Bucureşti. Ca fotograf documentarist a excelat în portret, fotografie etnografică, peisaj natural, rural şi urban. Poate fi considerat primul fotoreporter de război, deoarece a realizat imagini fotografice în războiul ruso-turc al Crimeii (1853-1856), de ambele părţi ale frontului, înaintea lui Roger Fenton. A documentat prin fotografie, desen şi acuarelă războiul de independenţă (1877-1878), alături de Nicolae Grigorescu. Imaginile sale au fost publicate cu promptitudine în revistele ilustrate internaţionale. Albumele şi ciclurile sale de imagini fotografice şi litografice reprezentând aspecte istorice, religioase şi etnografice specific româneşti au fost prezentate la principalele curţi regale şi împărăteşti europene ale vremii, unde au fost răsplătite cu onoruri şi distincţii. (A fost primit personal de către Franz Joseph, Napoleon al III-lea, Regina Victoria…). Totodată au participat la Expoziţiile Universale de la Londra (1851), Paris (1867), Viena (1873).

A activat ca şi jurnalist şi fotojurnalist corespondent pentru câteva reviste ilustrate şi periodice, dintre care se remarcă Le Monde Illustré, L’Illustration, Illustrated London News, Illustrierte Zeitung, Leipzig. În 1860 a fondat prima revistă ilustrată română: Jurnalul Ilustrat Universal.

A realizat şi multiplicat prin procedee litografice prima hartă (1.000 de exemplare) a Principatelor Române Unite, a desenat variante pentru prima stemă a Principatelor Unite.

Istoricul şi criticul de artă, academicianul George Oprescu preciza în scrierile sale că moştenirea fotografică lăsată de Carol Pop de Szathmáry numără 15.000 de clişee de sticlă (din care o parte au fost distruse sau au dispărut).

Fiind martor constant la evenimentele politice derulate la curtea regală şi însoţind domnitorii în călătoriile lor (Unirea, reformele din timpul lui Cuza, Războiul de Independenţă din 1877-1878), fotograful şi artistul Szathmáry a avut şansa să realizeze o operă cu valoare documentar-artistică finalizată prin desen, litografie, acuarelă şi fotografie, ce relatează şi mărturiseşte despre oameni de talie istorică europeană, participanţi la evenimente istorice de excepţie, care au transformat Principatele Unite într-o Românie modernă. Aceasta este principala sa contribuţie la cultura locală şi cea europeană. A murit la 3 iulie 1887 la Bucureşti.

Începând din anul 2010, la data de 11 ianuarie a fiecărui an se sărbătoreşte oficial Ziua Artei Fotografice în România, în urma Hotărârii de Guvern nr. 458/05.05.2010, ca recunoaştere a valorii operei maestrului Carol Pop de Szathmáry.”