x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Acum 100 de ani. Încăierări sângeroase

2
Autor: Magda Cristina Ursache 12 Apr 2013 - 00:07
Acum 100 de ani. Încăierări sângeroase


Astăzi la prânz Ploieştiul a fost alarmat de ştirile grave ce soseau relativ la răzvrătirea obştei locuitorilor din comuna Ploieştior. Se spunea că au avut loc încăierări grave între ţărani şi jandarmi. Pe la ora 1 am plecat într-o trăsură spre podul de pe râul Teleajen, în apropiere de comuna Bucov, unde se petrecuseră dezordinile. Ţăranii se împrăştiaseră, în urma intervenţiei dlor P. Carpaţianu, judecător de instrucţie, Virgil Petrescu, procuror, şi maior Şomănescu, comandantul sergenţilor de oraş, care i-au asigurat că li se va da dreptate şi că nu li se va răpi pământul pretins că ar fi proprietatea lor. De aici, m-am îndreptat spre comuna Ploieştiori. Câmpiile din această direcţie sunt pline de trâmbele de ţărani, femei şi copii, care se înapoiau răniţi şi snopiţi în bătaie, de acolo de unde se duseseră să-şi apere pământul. 

Imagini pline de durere

La intrarea în satul Ploieştiori se înfăţişează un spectacol dureros!!... Copii mici părăsiţi de mame, ţipă! Vitele închise în coşare zbiară de foame! Nu e nici un picior de bărbat în sat! Pe câte o prispă, se vede foarte rar câte o femeie sau un bătrân gârbovit, care sunt foarte îngrijoraţi de soarta copiilor şi nepoţilor lor, plecaţi cu diperarea în suflet întru apărarea celei mai scumpe averi a lor, pământul.

Un dialog cu ţăranii

Aştept în mijlocul satului, până ce au început să sosească locuitorii. Cei dintâi sunt doi ţărani dezgheţaţi la vorbă: Ioniţă Stoica şi Mârzea Niculae.
„Dar de unde veniţi dv.?”, întreb eu.
„De la păcatele noastre, domnule!”, răspunseră sărmanii, oftând adânc. „Venim de acolo unde am fost cu tot satul, cu femei şi copii, de unde voieşte să ni se răpească pământul. Nenorocitul de maior Constantinescu, el este de vină”.
„Dar ce este cu maiorul Constantinescu?”
„Apoi, acesta ne-a pus pe drumuri, domnule, acum, în săptămâna mare, când trebuie şi noi, ca orice creştin, să fim liniştiţi”.

Metehnele unei vechi împroprietăriri

„Vă rog, lămuriţi-mă şi pe mine despre ce este vorba”, întreb eu.
„Iată care e durerea noastră: la 1864, când am fost împroprietăriţi, obştei din Ploieştiori i s-au dat 318 pogoane de pământ. Cum pământurile noastre veneau cu capul până în malul râului Teleajen, cu vremea apa a săpat pământurile şi astfel s-a format prundiş, pe o întindere de vreo cincizeci de pogoane. Acest lucru a făcut ca proprietarul de atunci, d. Cireşanu, să se facă stăpân pe această întindere de prundiş. Ne-am judecat bine până la un timp, până ce avocatul nostru ne-a vândut cauza, pierzând planul de delimitare. Acum s-a găsit maiorul Marin Constantinescu, care să povăţuiască pe d. Samueli de a deschide carieră de pietriş pe averea noastră. D. Samueli a arendat prundişul dlui G. Marinescu şi acesta boieşte acum să înceapă lucrul. Cum noi însă nu putem să îngăduim să ni se răpească dreptul nostru, ne-am adunat ieri şi am oprit pe ingineri de a face moşoroaiele. Este păcar, domnule, să fim dezmoşteniţi cu japca, când vedeţi în ce stare de sărăcie ne aflăm”.

Ţărani împuşcaţi

„Am auzit că astăzi aţi tras focuri de puşcă asupra inginerilor şi jandarmilor...?”
„Vai mama noastră, domnule!... Cum să tragem noi în justiţie, când cu mic cu mare am fost după cum ne vedeţi, fără puşti şi fără ciomege. Maiorul Marin Constantinescu, însă, s-a ascuns după un automobil şi a început să descarce gloanţe de revolver asupra noastră. După aceea au început să tragă focuri şi să ne înţepe cu baionetele şi jandarmii.”
Ce-am aflat eu? Mulţi dintre oameni au fost împuşcaţi, dar mai rău sunt: Mârzea Apostol, de 58 de ani, împuşcat la mâna dreaptă; Petre Stoica, de 42 de ani, împuşcat la mâna stângă, şi Ghiţă Stoica, de 27 de ani, împuns la mâna stângă. În sat erau ţipete şi vaiete sfâşâietoare pe bietele femei şi copii!

Din „Dimineaţa”, 12 aprilie 1913; texte selectate de Magda Cristina Ursache
 
Citeşte mai multe despre:   acum 100 de ani

Serviciul de email marketing furnizat de