x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Acum 100 de ani. Mesaj către preoţime

0
Autor: Magda Cristina Ursache 15 Mai 2013 - 00:07
Puterea de vitalitate a celor mulţi strânşi laolaltă, cu aceleaşi sentimente şi dorinţe şi cu aceeaşi normă de viaţă socială şi ideal, a dat naştere la atâtea asociaţiuni tari, care au putut lucra şi produce mult mai mult decât un singur individ aparte. Asociaţiunile sunt produsul nevoii, sunt urmarea firească a împărtăşirii ideilor sporadice care, adunate toate într-un singur mănunchi, răspândesc lumina şi adevărul, întăresc societatea şi clasele cărora le aparţin. Noi, preoţii de la munte şi de la baltă, până acum am stat răzleţiţi unii de alţii, am jinduit la asociaţia cântăreţilor noştri, înfăptuită de un singur om de inimă, şi am asistat la dezbaterile congresului lor de la Iaşi, care ne priveşte şi pe noi. Au recunoscut ei că au nevoie de mai multă lumină pentru a aduce folos ramurii lor şi ţării şi sunt foarte sigur că dezideratele lor se vor traduce în fapte reale. Dar nevoile Bisericii nu se pot satisface numai prin împlinirea dorinţelor cântăreţilor, şi ei, ca membri ai aceluiaşi corp, în zadar se vor trudi să facă ceva dacă corpul, adică preoţii, vor fi slabi şi piperniciţi.

Pentru progresul Bisericii
După cum în toate ţările creştine şi necreştine se ţin congrese pentru bunul mers şi progresul instituţiei “Biserica”, cred că e o necesitate reală şi adânc simţită de a se ţine şi la noi un mare congres bisericesc, la care să participe toţi preoţii din ţară, împreună cu monahii, şi să ne sfătuim cu toţii, să cercetăm mijloacele, să întrebuinţăm pentru un mai practic şi mai real folos ce am putea aduce Bisericii şi ţării. Căci acesta este rostul nostru de a face pe oameni să fie morali, cinstiţi şi drepţi în actele lor. Dacă ne vom mărgini numai la a liturghisi, apoi în mod firesc vom deveni o instituţie prea puţin folositoare, care va dispărea prin ea însăşi.

Un congres bisericesc

Deci ar fi bine ca în fiecare judeţ să se înjghebeze câte o asociaţiune şi să hotărâm apoi mijloacele mai practice de a ajunge la organizarea unui congres bisericesc. Este absolută nevoie de o revistă generală a bisericii, care să apară cât mai curand, cu sediul în Bucureşti, şi în care să ne putem spune părerile şi ce ar fi folositor Bisericii. Această propunere este de mult plămădită în sufletul preoţilor şi eu exprim aici o părere generală. Acum e timpul să vorbească şi alţii mai competenţi. (Pr. Inocenţiu Ştefănescu, Ploieşti).

Examenul surorilor de caritate
Se ştie că graţie reginei Elisabeta s-a înfiinţat nu demult în Capitală o şcoală a surorilor de caritate. Şcoala funcţionează într-un local propriu, situat pe şoseaua colonel Ghica, fiind condusă de Eforia Spitalelor Civile. (...) Cursurile acestei şcoli fiind terminate de o serie de 6 eleve, ieri după amiază s-a procedat la examinarea lor, în faţa reginei.
Din “Dimineaţa”, 13 mai 1913; texte selectate de Magda Cristina Ursache

Citeşte mai multe despre:   acum 100 de ani

Serviciul de email marketing furnizat de