"Astăzi e ziua ta..." - Adrian Fetecău

In ’92 şi-a descoperit talentul pentru o meserie la care ţine foarte mult, aceea de a comenta sport. "Dacă ar fi să dau un sfat: «Căutaţi-vă talentele ascunse pentru că le aveţi»", spune indrăgitul comentator sportiv. Adrian Fetecău implineşte astăzi 50 de ani.

"Fericirea se măsoară doar in clipe..."

"Din fericire, acum, cănd implinesc jumătate de veac, am o perioadă incredibil de densă. Sunt convins că va veni şi o perioadă cănd mă voi uita la telefon şi mă voi intreba de ce nu mai sună. Acum sună continuu şi asta nu e rău. Este un paradox al societăţii in care trăim: te vaiţi de lipsă de timp, dar important este să fii căt mai ocupat. Sunt ocupat cu proiectele grupului Vouă, care este o constantă a existenţei mele de 25 de ani. Implinesc 50 de ani dintre care 25 sunt investiţi in Vouă. Am implinit 4 ani de apariţii zilnice la Naţional TV. Sunt ocupat cu reluarea seriei a treia a serialului «Baronii». Vreau să punem in scenă a doua piesă de teatru a grupului Vouă care se va numi «Stăpănul ciolanului», după prima care a avut un succes major anul trecut, «O mătuşă pierdută». De asemenea, ne găndim şi la un film artistic. Apoi, sunt ocupat cu nebunia boxului. Anul acesta am avut căteva satisfacţii profesionale majore. Am comentat trei meciuri in Canada ale pugiliştilor noştri de top, Adrian Diaconu şi Lucian Bute, dintre care două in exclusivitate pentru Romănia. Cea mai importantă latură a existenţei mele este faptul că mi-am găsit liniştea in sănul familiei. Mobilul existenţei mele se numeşte Irina, fetiţa mea. La 11 ani şi jumătate este in al şaptelea an de tenis la Dinamo şi cea mai mare dorinţă a mea este să facă carieră in acest sport. Cele mai mari mustrări pe care mi le fac sunt referitoare la prieteni. Am avut o străngere de inimă cănd am investit incredere şi cănd am constatat că am fost trădat. Pentru mine prietenia este sfăntă. Am o vorbă: «Loviturile primite de la prieteni au fost multe mai dureroase decăt cele primite din partea femeilor». Prietenia este o noţiune pe cale de dispariţie şi sufăr din acest motiv. Nu pot să mă mustru pentru aventurile tinereţii pe care le voi reflecta intr-o carte care va apărea anul viitor «Paradisul trist». Consider că ele fac parte din tinereţea mea. Cred in Cineva de Sus care le rostuieşte pe toate. Am convingerea că intr-un moment dificil Cineva imi va lumina mintea. Sunt un om care a făcut faţă destinului cu bune şi cu rele. Am trăit şi momente in care nu am crezut că o să mă scol, dar am trăit şi clipe de fericire pentru că, din păcate, fericirea nu se poate măsura decăt in clipe...

O dată cu trecerea timpului am devenit mai inţelept. Iau oamenii aşa cum sunt şi nu mai incerc de mult să-i mai schimb. Inţelepciunea vine din păcate cu trecerea anilor, dar incerc in anumite momente să mai copilăresc."