"Astazi e ziua ta..." - Alex Stefanescu

Este scriitor, publicist, critic literar, dramaturg, traducator, realizator de emisiuni tv. Totusi, dragostea pentru literatura nu se compara cu nimic altceva. Pentru el a fost dintotdeauna un miraj. Alex Stefanescu implineste duminica 58 de ani.

"Cea mai mare iubire a mea este literatura"

"Ziua mea vine exact in perioada in care am terminat o carte la care lucrez de zece ani si pentru care am si fost ironizat uneori in presa ca anunt publicarea ei si ca tot aman. E vorba de «Istoria Literaturii Romane Contemporane» in perioada 1941-2000, o carte de mare anvergura, nu neaparat in ceea ce priveste autorul, ci in ceea ce priveste subiectul, are 1.200 de pagini, 1.500 de ilustratii. Ca sa termin aceasta carte am renuntat la concediu, la week-end-uri, la o calatorie in America, pentru care aveam biletele de avion deja cumparate, prietenii care ma asteptau acolo au fost dezamagiti ca nu m-am dus. Eu sunt un om lucid si resemnat, nu mi-e frica de moarte, stiu ca o sa mor la un moment dat, am un sentiment foarte clar al timpului, si apoi stiu sa ma instalez in fiecare varsta. Nu regret la varsta asta ca nu pot face ce face un tanar. Atat de mult imi place viata, chiar si apropierea mortii imi place, fara sa exagerez, in sensul ca parca sunt si eu in randul lumii: m-am nascut, am fost tanar, m-am maturizat, imbatranesc si o sa si mor ca toata lumea. Tin pasul, mi-a placut toata viata sa fiu in rand cu lumea. Din punct de vedere editorial, cea mai mare implinire este aceasta carte pe care o voi scoate. Este cartea vietii mele. Asa cum este rolul lui Hamlet pentru un actor, fiecare critic literar viseaza sa scrie o istorie a literaturii romane. La implinirea celor 58 de ani nu vreau sa ma considerati demagog, dar cea mai mare dorinta a mea e sa se traiasca in Romania nu neaparat mai bine, dar mai frumos. Niciodata nu m-a deranjat faptul ca se traieste greu, ci faptul ca se traieste urat. Si mi-as dori foarte mult sa inceapa aceasta schimbare in bine, nu eventual in timpul vietii mele, dar macar sa am certitudinea ca ulterior, dupa moartea mea, se va trai mai frumos. Romanii au o vocatie a frumusetii si au o gratie innascuta, dar pe care nu si le mai pot manifesta, fiindca viata s-a degradat foarte mult in Romania si totul este foarte greu de suportat din punct de vedere estetic. Cea mai mare iubire a mea este literatura, a fost inca din copilarie ca un miraj pentru mine, m-am nascut in Bucovina, unde exista un cult al lui Eminescu. Tatal meu, care era originar din Herta, avea o biblioteca bogata... Imi placea atat de mult literatura incat, in naivitatea mea, imi doream sa pastrez secret faptul ca exista, sa nu afle si altii, sa vina peste mine sa citeasca si ei, sa ramana numai domeniul meu. Dupa aceea, adolescent fiind, mi-am dat seama ca semenii mei trebuie chemati, invitati in domenul magic al literaturii. De aceea m-am facut critic literar, ca sa chem si pe altii sa citeasca, si deviza mea este asta: Hai sa ne bucuram impreuna de frumusetea literaturii!"