"Astazi e ziua ta..." - Alexandru Bindea

Alexandru Bindea a dat examen de admitere de noua ori la IATC. A mers apoi pe mana maestrului Dem Radulescu. Actor de teatru prin excelenta, a revenit de curand in marea familie a Teatrului National. Astazi implineste 48 de ani.

"Imi doresc sa traim intr-o lume mai buna"

"Dupa 40 de ani nu te mai bucuri de trecerea unui an. Anul acesta voi aniversa in familie, unii din prietenii mei sunt plecati, si atunci am zis sa fiu cu familia, cu fetita. Ziua ei este la 24 iunie, de Sanziene, asa ca sarbatorile sunt apropiate. Am avut un statut aparte pana acum cateva luni cand am revenit la Teatrul National. Imi dadusem demisia acum vreo doi ani, si din martie anul acesta am revenit. Simt ca anii au trecut cam greu. Mai ales ultimii doi, pentru ca nu am avut prea multe bucurii din punct de vedere profesional. Poate de acum inainte. Acum este un Director la Teatrul National, cu D mare. Asa ca sper ca va fi bine. Eu mi-am dorit tot timpul sa fac aceasta meserie, m-am chinuit destul de mult, adica am dat de vreo noua ori pana am intrat la facultate; am pierdut sa zicem un deceniu tot dand examen de admitere. Ar trebui sa fiu mai tanar cu zece ani. Ar trebui sa implinesc 38 de ani, nu 48. Imi doresc sanatate si sa fiu cat mai suparat cu fiecare an care trece. Sper sa treaca insa cat mai multi si eu sa ma supar foarte rau ca trec anii.

Mi-as fi dorit sa fiu mai putin lenes, sa am mai multa ambitie. Nu am nimc in mod special, decat darul pe care mi l-a dat Dumnezeu, sa fac oamenii sa rada. De multe ori ma mir de ce rade lumea, poate de asta rade in continuare. Imi doresc sa ne schimbam, sa traim intr-o lume mai buna. Imi plac foarte mult filmele care au ca subiect intoarcerea in timp. Mi-ar placea sa traiesc perioada dintre cele doua razboaie mondiale, si din perspectiva profesiei mele; consider ca atunci actorii au fost mai apreciati. Si putin dupa, pana prin anii ’80 asa, dar daca mi-as dori sa ma intorc in acea vreme, ar inseamna ca mi-as dori sa ma intorc la comunism, si chiar asta nu imi doresc. Mai bine intre razboaie. Faptul ca am revenit in sfarsit la Teatrul National e o mare realizare.

S-a curatit putin locul. Stiu ca sunt multi care spun acest lucru, dar eu am fost singurul care mi-am dat demisia si am plecat ramanand pe drumuri. Altii au stat acolo si se multumesc doar sa spuna chestia asta; daca mai multi ar fi luat exemplul meu atunci, schimbarea s-ar fi produs cu mult inainte. Eu nu am vrut sa fac compromisuri. Caramitru este singura personalitate care seamana cu Andrei Serban si care face parte din aceeasi familie de la Teatrul National. Si ca generatie se apropie, ca om talentat care stie teatru."