“Astăzi e ziua ta...”: Alexandru Mironov

A participat efectiv la Re­vo­lu­ţia din ’89, fiind cel care a des­chis emisiunea din 22 de­cembrie 1989 la Radio Ro­mâ­nia. Alexandru Mi­ro­nov împlineşte mâine 66 de ani.

“Nu cred în destin. Destinul şi-l face omul singur. Eu sunt dintr-o familie de refugiaţi plecată din Basarabia în 1944. Părinţii mei au trăit din ce averi au putut să care cu ei vânzând unele şi altele. Am putut să învăţ limbi străine, să mă pregătesc. Am nimerit la un liceu foarte bun din Craiova. Am învăţat limbile străine la timpul potrivit, am apucat toate oportunităţile pe care viaţa mi le-a trecut prin faţă. Perioada în care am fost consilier la Cotroceni a fost extrem de dificilă. Societatea era gata să explodeze din nou, erau mii de forţe amestecate, iar eu, pentru că sunt basarabean, am vrut pace. L-am ajutat pe Ion Iliescu să câştige alegerile. Pentru mine, Ion Iliescu era atunci garantul păcii. Poate că nu trebuia să stea atât de mult cât a stat, dar atunci el a fost foarte important pentru România. Cea mai mare realizare din acea perioadă a fost că am stat cu pieptul în faţă, şi în anii aceia, ’90-’94, Ion Iliescu a făcut ca viaţa să intre în normal şi să fim în situaţia în care suntem acum. Ca ministru al Educaţiei şi Tineretului am pornit programe naţionale de educaţie. Am oprit privatizarea stadioanelor, sălilor de sport, hotelurilor de tineret, am pus mâna pe băieţii foarte lacomi, care se repeziseră atunci şi, ajutat de cole­gul meu Nicolae Mărăşescu, am stabilizat lucrurile. Înfiinţasem atunci ceva ce mergea foarte bine, Călătoria Premianţilor. 13.000 de elevi au văzut lumea, au adus-o acasă la ei. Mi-am închipuit că Partidul Părinţilor, cel mai important partid din România, o să continue să introducă elementul ăsta de valoare. A mai mers un an, doi, trei după plecarea mea, şi apoi s-a stins. E păcat că s-a stins, pentru că va­loarea trebuie răsplătită!

Momentul 22 decembrie 1989 a fost foarte important. Am reuşit să conving soldaţii, plutonul de execuţie să se dea la o parte din intrarea de la Radio şi să ne lase să pornim emisiunile noi ale Radioului. Faptul că s-au salvat vieţi mă cutremură şi acum. Este momentul pe care nu o să-l uit niciodată, fireşte alături de momentele în care copiii mei au apărut pe lume.

Dacă aş putea reîntoarce timpul, aş fi ştiut pe cine trebuia să dăm la o parte în ’89. Aş fi ştiut să bat cu pumnul în masă împotriva hre­bengiucilor de toate categoriile cu notorietate şi chiar autoritate. Aşa ar fi venit o lume nouă, o lume tânără, ar fi venit intelectualii mai repede decât toţi şmecherii care s-au aşezat şi sunt acum prin partide şi prin Parlament.”

Realizare

“Am putut să ajung la premiantul Nobel, Muhammad Yunis din Bangladesh, deşi ministrul Educaţiei de acolo mă asigurase că nimeni nu poate să ajungă la el. Cu o zi înainte fusese Bill Clinton, iar a doua zi m-a primit şi pe mine”

Alexandru Mironov