"Astazi e ziua ta..." - Armand Calota

A decis sa se faca actor atunci cand marea doamna a teatrului romanesc, Elvira Godeanu, matusa sa, i-a spus ca are talent si ar trebui sa dea la Teatru. I-a ascultat sfatul si a debutat pe scena Nationalului timisorean in 1990. Trei ani mai tarziu a venit la Teatrul National din Bucuresti. Armand Calota implineste astazi 43 de ani.

"Am un suflet mare intr-un invelis mai rece"

"Consider implinirea celor 43 de ani un pas inainte pentru ca a aparut la National noul director, Ion Caramitru. Astazi ma voi gasi la Ranca, undeva in Muntii Parang, impreuna cu fetita mea, sotia si toate rudele. In urma cu cativa ani eu am suferit un accident de circulatie destul de grav si m-am externat din spital cu cateva zile inainte de ziua mea; sotia m-a sfatuit sa ma plimb putin prin oras, sa iau aer. Cand am revenit acasa a fost ceva de nu pot sa va descriu, locuinta era plina de oameni dragi, de baloane, de inscriptii cu «Te iubesc!», cu «La multi ani!», lumini, muzica, exact cum am vazut eu in filme. Am momente de nostalgie dupa perioada copilariei, dupa linistea pe care nu prea o gasim in Bucuresti. Cea mai mare satisfactie a vietii mele este ca, in sfarsit, incepand cu noul mileniu, mi-am gasit omul drag langa care sa stau, e vorba de sotia mea Ana si de faptul ca am o fetita, o cheama Alexandra, si un baiat pe care il cheama Bogdan. Mi-as fi dorit ca in anul ce s-a incheiat azi sa fi fost, din punct de vedere profesional, mai incisiv, mai cu tupeu, pentru ca daca as fi facut acest lucru poate, chiar si in perioada lui Dinu Sararu pe care toti il considerau un dur, lucrurile ar fi putut fi incadrate in termeni mai frumosi. Dar eu am fost un tip destul de conservator si destul de retras din punctul asta de vedere, atata timp cat nu mi-a placut atitudinea unui director am stat retras. Nici nu l-am desfintat, nici nu l-am atacat, pot sa spun ca nici nu l-am iubit. Cea mai mare realizare profesionala din anul trecut e ca am jucat rolul principal in «Masinaria Cehov», scrisa de Matei Visniec. Am jucat cu o garnitura de actori extraordinari, in frunte cu Ilinca Tomoroveanu, Damian Crasmaru, cu Misu Fotino, Matei Alexandru... Daca nu as fi dat la Teatru mi-ar fi placut sa fac Medicina. Am si o fundatie care poarta numele matusii mele, Elvira Godeanu. Vizita la matusa mea m-a facut sa devin actor. Am intrat in casa la ea dupa mult timp, nu o mai vazusem, era la inceputul aniilor ’80, murise sotul ei, marele antreprenor Emil Prager. Am intrat in casa si mi-a zis: «Mai draga, ar trebui sa faci teatru. Ia o carte!». Era Toparceanu. Am luat-o, m-a pus sa-i citesc o poezie si mi-a spus: «Bravo! Ai talent, da la Teatru, dar trebuie sa faci urmatorul lucru: trebuie sa-ti schimbi dintii din fata si sa te pregatesti cu Mos Metoda.» Asa am facut. Cred despre mine ca am un suflet extraordinar de mare intr-un invelis mai rece. Sunt romantic si mai ales un familist. Ma infurie ipocrizia cel mai mult, falsa modestie si lipsa de devotament in prietenie."