Jurnalul National: Sfintia Voastra, ca om care v-ati dedicat existenta vietii spirituale, spuneti-ne: este religiozitatea, in chip natural, o componenta a firii umane?

Parintele Arsenie Papacioc: Dumnezeu este "Calea, Adevarul si Viata". Eu sunt crescut la tara, si aveam oi, si am vazut o oaie dand din picior si apoi culcandu-se. Si am vazut ca face asta inca o oaie, si inca una... Si am intrebat-o pe mama ce fac oile acelea? "Se-nchina, mama, se-nchina!", mi-a raspuns. Si-atuncea, eram marisor, mi-am luat seama si mi-am zis: "Oaia nu stie ca e oaie, ea traieste si e de folos. Si uite ca ea stie ca in toate exista un duh sfant. Dar eu, ca fiinta care stiu ca sunt om?!...". Si m-am pus si eu pe inchinat inainte de culcare. Aceasta este educatia prin exemplul miscarilor vietii. Natura are un duh si nu-l putem ignora. Uite, dumneavoastra nu e suficient ca m-ati cunoscut daca intalnirea noastra nu schimba ceva. De folos ar fi daca v-ati rupe nitel si pentru altul. Drumul asta este cel placut lui Dumnezeu. Daca spun lumii: "Iubiti-va vrajmasii!", simt oamenii frematand de parca le-as fi sagetat inimile. "Pana aici, Parinte! Asta nu putem face!". Dar nu conteaza ce zic oamenii despre tine, ci ce zice Dumnezeu. Si focul ia-dului are calorii mai multe... Si nici lumina n-are, ca e intuneric...

Spuneti-ne un cuvant de mangaiere pentru romanii din tara, dar si pentru cei care traiesc in afara granitelor...

Atat pot sa le spun: sa stie sa moara si sa invieze in fiecare zi. Am spus lucrul asta pentru ca viata inseamna moarte continua. Si sigur o sa ajunga vorba asta si la Preasfintitul Serafim de la Rosenberg, cu care sunt prieten. Nu se poate fara jertfa. Ca sa luminezi, trebuie sa jertfesti. Masura iubirii lui Dumnezeu este dincolo de inchipuire. Ne iubeste, dar asta nu inseamna ca putem sa speculam iubirea lui. Hristos ne-a dat exemplu prin propria viata. A murit, dar moartea lui n-a fost o tragedie. O tragedie - dar de o mare frumusete - e "Romeo si Julieta". Bernardin de Saint-Pierre a scris o tragedie mai frumoasa decat cea a lui Shakespeare, "Paul si Virginia". Au iubit si au pierit. In invatatura crestina, moartea nu este pierdere. Ai nostri, martirii, sunt eroi macar ca i-au spintecat si le-au taiat capetele. Dar nu au murit, ci, din contra, s-au adaugat la vesnicie. Pentru ca viata pe pamant nu e altceva decat pregatirea pentru cealalta viata. Cum zice Mantuitorul: "Si a trecut de la moarte la viata!". Auziti? Viata e dincolo, si noi asta facem, trecem dinspre moarte spre viata...