Astăzi e ziua ta... Attila Vizauer

Astăzi, regizorul Attila Vizauer işi sărbătoreşte ziua de naştere.

Fost elev al regizorului Tudor Mărăscu, reprezintă Teatrul Naţional Radiofonic la cea mai inaltă ţinută, fiind implicat in conducerea Departamentului de Teatru şi Divertisment al Societăţii Romăne de Radiodifuziune. Astăzi, regizorul Attila Vizauer işi sărbătoreşte ziua de naştere.

"Teatrul este arta actorului"

"Am debutat la Teatrul Dramatic din Galaţi cu spectacolul «Tango» de Slawomir Mrozek după mai mult de zece ani de cănd am văzut excepţionala versiune scenică a studentului de anul IV la Regie (pe atunci) Tompa Gabor. A venit răndul meu, eram tot in anul IV la Regie şi m-am intors in oraşul copilăriei pentru a oferi prietenilor darul bucuriei şi al implinirii mele. Fără falsă modestie trebuie să spun că a fost un succes. La piesele lui Mrozek am revenit după alţi zece ani cu o nouă versiune a piesei «Tango», montată la Teatrul «Mihai Eminescu» din Botoşani şi cu o premieră absolută in Romănia, «Privelişte minunată», montată la Teatrul «George Bacovia» din Bacău. Am debutat in teatru radiofonic cu «Dumnezeu binecuvăntează America» de Petre Barbu. Textul fusese premiat la concursul de dramaturgie al Ministerului Culturii, iar spectacolul radiofonic a luat premiul secţiei romăne a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. Am rămas mulţi ani fidel operei lui Petre Barbu, unul dintre cei mai talentaţi şi mai viguroşi dramaturgi romăni. Am mai montat la teatru radiofonic «Tatăl nostru care eşti in supermarket», spectacol in care Dan Condurache a realizat una dintre cele mai mari creaţii actoriceşti din cariera sa de la radio (poate depune mărturie, pentru că a fost şi rămăne indrăgostit, ca şi mine, de forţa dramaturgică a acestui talentat scriitor).


Nu sunt dintre cei care folosesc textul dramatic ca pretext pentru realizarea unui spectacol despre frămăntările personale care nu au nici o legătură cu opera dramatică. Cred totuşi că regizorul are libertatea absolută de a crea. Spectacolul de teatru este o cu totul altă artă decăt cea a literaturii dramatice. Şi apoi trebuie să recunoaştem cu toţii că ne emoţionează acele versiuni scenice care ne surprind, care aduc din adăncul piesei adevăruri ce cu găndul n-am găndit. «Vreau ca un spectacol de teatru să mă incerce», imi spunea un prieten. Această stare nu o poţi trăi decăt atunci cănd eşti in faţa unui act de creaţie, nicidecum in faţa unei timide interpretări a textului, a unui spectacol «corect».


Deviza mea in viaţă este inspirată de Sfăntul Francisc de Sales: «Dacă greşesc, vreau să greşesc din prea multă bunătate decăt din prea multă asprime». Iar deviza mea in artă este inspirată de Sfăntul Augustin: «Invaţă să dansezi, altfel ingerii din cer nu vor şti ce să facă cu tine»."