Din 1959 lucreaza ca redactor la revista Steaua din Cluj-Napoca. A primit Premiul Academiei pentru Poezie, Premiul pentru traducere acordat de USR, Premii "Opera Omnia". Astazi, poetul Aurel Rau implineste 76 de ani.

"Revista Steaua este sufletul meu"

"Ca de o viata, sunt in continuare angajat in scrisul meu perpetuu sau osanda mea perpetua de scriitor. Acum sunt dupa un drum care m-a pus intr-o stare mai favorabila scrisului. S-a intamplat sa fac o calatorie, beneficiind de o bursa de scriitor in Italia, unde am stat o luna si unde ragazul, climatul si peisajul acela si exotic, si familiar pentru un roman in Italia mi-au fost favorabile scrisului. Am lucrat la finalizarea unei carti de poeme care incepuse acasa. Am scris o grupare mai mare de sonete, care vor constitui o parte dintr-o carte care sta sa fie publicata anul viitor. Acest tip de poezie cu forma fixa nu l-am mai abordat decat ca un fel de act de virtuozitate, dar fara nici un fel de insistenta in aceasta directie. Este un fel de incercare care s-a ivit, poate legata si de o experienta a cuvantului pe care ti-o da varsta.

A fost un an pe care eu l-am socotit bun, pentru ca masor toate cu ritmul meu, al scrisului meu, dincolo de manifestarile lui exterioare. Trebuia sa apara niste carti care reprezinta rezultatul unei lungi stradanii, o preocupare a mea pentru traducerea operei intregi de altadata a poetului francez Saint-John Perse. Spre sfarsitul acestui an vom putea vedea acest lucru infaptuit. Este, in orice caz, in faza de tipar. In afara de preocuparea de traducator, exista ceea ce imi sopteste un moment bun sau clipa. Cu toate ca am avut diverse satisfactii in mai multe domenii literare, compartimente ale scrisului, dragostea principala ramane totusi pentru mine poezia. In general, satisfactiile mele cele mai mari, implinirile mele sunt legate numai de scrisul literar. Viata sociala nu este locul implinirii unui scriitor, de fapt.

Adesea, prietenii imi spun ca poate revista Steaua este opera mea literara principala. In orice caz, este sufletul meu si sunt bucuros ca ma aflu in continuare in atelierul Stelei. Cand esti la sfarsitul sfarsitului sau cand esti spre sfarsitul activitatii, intr-un asemenea loc te alegi si cu prietenii, si cu foarte multe reticente, pentru ca mereu trebuie sa onorezi aceasta pasiune a ta cu o judecata critica, cu o atitudine de reticenta chiar fata de oamenii la care tii.

Nu pot sa spun ca sunt foarte incantat ca am traversat o epoca atat de ingrata cu actul poetic si actul creatiei in care adesea decizia nu ai putut-o avea tu in fata cuvantului. A fost un moment istoric cumplit, care a incercat jumatate de Europa si care nu este inteles destul de bine. Batalia pentru spirit, pentru frumusete, pentru cuvant curat romanesc pe care a dat-o generatia mea este vazuta in mod metafizic, dincolo de context, si nu este apreciata la justa ei valoare."