Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este un medic pentru care cel mai important lucru în toată cariera a fost acela de a face bine, de a alina suferinţe, de a fi acolo unde a fost nevoie de ea, este un dascăl care îşi şcoleşte cu multă bucurie şi dăruire studenţii. Şi-ar dori să putem trăi frumos şi decent, pentru ca tinerii noştri să nu mai fie nevoiţi să plece, şi-ar dori să se simtă în mai mare siguranţă aici, iar oamenii să-şi respecte ceva mai mult cuvântul. Conferenţiar universitar doctor la Catedra de Endocrinologie din cadrul UMF “Carol Davila”, medic primar endocrinolog în cadrul Instititului Naţional de Endocrinologie “C.I.Parhon”, Cătălina Poiană îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Îi urăm “La mulţi ani!”.
“Oricât de tare te-ar îngenunchea viaţa, trebuie să găseşti puterea de a te ridica şi a privi înainte”
Crede că “puterea” vine din dorinţa de a face bine
În acest moment îşi doreşte să fie sănătoasă, pentru a se bucura de cei dragi! “Am sentimentul că timpul se scurge cu o viteză uluitoare, fără să-mi rămână vreme pentru mine... Îmi doresc timp să mă pot bucura de ce am realizat până acum!”
În ultimul an a trăit deosebit de multe momente frumoase. “Am alături de mine un om extraordinar, m-am bucurat de reuşita fiicei mele, am depăşit o problemă critică de sănătate a mamei mele şi am o echipă de colaboratori excepţionali.”
Nu s-a gândit niciodată care este
Ne spunea odată că tatăl său a învăţat-o când era mică, să se gândească în fiecare seară înainte de a adormi dacă în ziua respectivă a făcut ceva care ar face-o să nu se poată privi în oglindă, sau privindu-se să nu-i placă ceea ce vede. “Gândind la vârsta pe care o am acum prin prisma acelei învăţături, cred că o zi pierdută este o zi în care ai sentimentul că nu ai trăit ca şi cum ar fi fost ultima, o zi în care nu ai făcut bine, o zi în care nu a rămas nimic construit de tine, în urma ta!”
Cele mai frumoase trei amintiri din viaţa sa... “Este o întrebare dificilă... O amintire frumoasă este a clipelor când după accidentul pe care l-am avut exact în urmă cu cinci ani, am mers din nou ca înainte!...Un alt moment extraordinar a fost cel în care am participat la serbarea de absolvire a facultăţii a fiicei mele, şi am regăsit chipul pe care mi-l aminteam parcă ieri jucându-se cu păpuşile, într-o elegantă robă de absolvent... O seară în care am băut un pahar de vin roşu împreună, sau dimineaţa în care am primit un trandafir roşu sau seara în care am primit inelul, chiar îmi este greu să aleg amintirea cea mai frumoasă!...”
Citește pe Antena3.ro
