Profesorul universitar doctor Constantin Ionescu-Târgovişte, directorul Institutului de Diabet N.C. Paulescu din Bucureşti, îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. La mulţi ani!
"Mulţumesc Jurnalului Naţional că mi-a amintit că astăzi este ziua mea de naştere. Situată la o distanţă aproape egală între ziua de naştere a lui Paulescu (8 noiembrie) şi ziua lui Banting (14 noiembrie), acesta din urmă primind în 1923 Premiul Nobel pentru Medicină pentru descoperirea făcută de Paulescu în 1921. Iată de ce ziua mea de naştere, plasată între cei doi protagonişti, mă obligă să lupt pentru restabilirea adevărului privind una dintre cele mai mari realizări din istoria ştiinţelor medicale.
După cum se ştie, protestele lui Paulescu din 1923-1924 au fost în mod cinic nebăgate în seamă, întrucât documentele oferite de Paulescu demonstrau greşeala făcută de comitetul Nobel în 1923, greşeală de altfel recunoscută ulterior de Arne Tiselius, el însuşi premiat Nobel şi membru în comitetul Nobel în anii '70.
Paulescu a murit în 1931 plin de amărăciune şi probabil că acolo unde este aşteaptă ca adevărul să fie restabilit. În anul 2001, cu eforturi supraomeneşti, ca un miracol am putut înălţa un monument marelui savant român Paulescu în colţul sud-estic al Facultăţii de Medicină. Au fost la dezvelire preşedintele României, Ion Iliescu, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Diabet, prof. Sir George Alberti, şi prof. Nicolae Cajal, cel care m-a susţinut moral în această dificilă întreprindere.
La congresul IDF organizat cu două săptămâni în urmă la Montreal, în Canada, pentru prima dată, contribuţia lui Paulescu în diabetologia modernă ca descoperitor al insulinei a fost pusă în cea mai favorabilă, dar firească lumină. Dacă stau să mă gândesc bine, este cadoul pe care mi l-a făcut de ziua mea şi pentru care îi mulţumesc. A fost câştigată o bătălie, dar sunt sigur că războiul va mai continua. Vor mai fi opoziţii şi adversităţi faţă de Paulescu? Tot ce se poate! Eu voi continua să mă conduc după acelaşi principiu pe care l-am respectat, şi anume: «Nu cade cine merge drept».
În anul 2003, premiul Paulescu, ce trebuia atribuit la Congresul IDF câştigătorului Geremia Bolli din Italia, a fost anulat din cauza unei notiţe apărute în Le Monde cu o zi înainte invocând unele scrieri antisemite ale lui Paulescu. N-a existat nici o explicaţie, dar o poziţie a Academiei Române a fost semnată de prof. Nicolae Cajal, menţionând că «nimeni în lume nu-i poate anula sau nega meritul lui Paulescu de a fi descoperit insulina» indiferent de opţiunile lui politice. Un protest pe aceeaşi temă a fost lansat de Adrian Păunescu în Parlamentul României, în care a susţinut disocierea politicului de ştiinţă.
La data de 13 noiembrie 2009, în Aula Mare a Academiei Române vom sărbători 140 de ani de la naşterea lui Paulescu şi 60 de ani de la înfiinţarea primei Clinici de Diabet (1949-2009), a primului Centru de Diabet (în 1942) - care poartă numele Prof. I. Pavel, şi 10 ani de la organizarea bianuală a 20 de Sesiuni ştiinţifice ale Institutului Paulescu unde au fost prezentate rezultatele a numeroase cercetări ştiinţifice.
Vom parcurge etapele dezvoltării Institutului Paulescu, care a căpătat acest statut în 1993 cu eforturile prof. Mincu, pe clinica de diabet înfiinţată de I. Pavel în 1949 şi, în final, prin strădania noastră, din 2007, devenit «Institut Naţional» de diabet, aflat din 2008 sub egida Academiei Române. Cu această ocazie vom lansa şi finalizarea vechiului proiect «Registrul Naţional de Diabet» şi vom anunţa o continuare a acestei activităţi prin crearea «Cohortei de Diabet 2010», cu substudiile prevăzute a se desfăşura în cele mai variate domenii ale diabetologiei.
Se spune că omul trăieşte atât timp cât încă mai are proiecte de îndeplinit. Mă tem, totuşi, că proiectele pe care le am în derulare sau cele pe care doresc a le demara şi îndeplini sunt prea numeroase pentru o biată viaţă de om."