Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De-a lungul carierei sale a avut atăt de multe satisfacţii, incăt nu are regrete. Dacă ar putea să o ia de la capăt, nu crede că ar mai face aceeaşi meserie, pentru că a fost foarte chinuitoare, ne-a mărturisit şeful secţiei de psihiatrie infantilă al Spitalului "Dr. Al. Obregia". Astăzi, Constantin Oancea işi aniversează ziua de naştere.
De-a lungul carierei sale a avut atăt de multe satisfacţii, incăt nu are regrete. Dacă ar putea să o ia de la capăt, nu crede că ar mai face aceeaşi meserie, pentru că a fost foarte chinuitoare, ne-a mărturisit şeful secţiei de psihiatrie infantilă al Spitalului "Dr. Al. Obregia". Astăzi, Constantin Oancea işi aniversează ziua de naştere.
"Munca imi oferă o mare bucurie. Pentru mine psihiatria este un loc de intălnire duhovnicesc. In afară de ştiinţă, care trebuie bine pusă la punct, mai este şi omul pe care trebuie să-l ajutăm. Sunt un om optimist şi mă bucur că pot să dau speranţă oamenilor. Sunt foarte angajat profesional in această perioadă. Ajut asistenţa socială din Sectorul 2, care are probleme cu diferite instituţii. Am admirat foarte mult dorinţa lor de a da un plus de profesionalitate activităţilor de educaţie in instituţii. Particip şi la unele proiecte ale Ministerului Sănătăţii.
Una dintre cele mai mari satisfacţii a fost atunci cănd o fetiţă de 9 ani mi-a spus să o chem mai des la cabinet, pentru că ii este frică să nu uite drumul către spital. Nu pot să spun care a fost cazul cel mai greu pe care l-am tratat, dar sunt pacienţi cu care am ţinut legătura după 30-40 de ani. Este dificil să stabileşti dialogul cu un copil care are tulburări psihice. Sunt unii care nu vorbesc deloc şi alţii care vorbesc prea mult. Pentru fiecare există o tehnică, o adaptare ca să putem reuşi. Problemele copiilor mi se par puţin mai enigmatice decăt cele ale adulţilor. După o practică mai indelungată devin descifrabile. Intotdeauna, bolile celor mici sunt o provocare in ceea ce priveşte tratamentul. Discuţia cu adolescenţii care au tulburări de conduită este puţin mai ascuţită. Ea se aplică numai in anumite condiţii şi cu foarte mare rafinament.
Soarta m-a orientat către această meserie. Mi-a plăcut psihiatria la inceput. Apoi am aprofundat-o şi am găsit sensul vieţii, al omului, spiritualitatea meseriei. Cred că asta mi-a dat cele mai mari satisfacţii. Am invăţat să vorbesc cu oamenii, să-i ascult, să-i inţeleg, poate să-i şi influenţez. Treptat am inceput să mă simt mai eficace. Probabil că eficacitatea iţi dă cele mai mari bucurii intr-o meserie.
Una dintre cele mai mari realizări este că am foarte mulţi elevi. Mă bucur cănd ii văd că vin mai puţin competenţi şi pleacă calificaţi, stăpăni pe meserie. Este extraordinar să fii un fel de părinte spiritual al multor specialişti. Dacă nu ar fi fost psihiatria, aş fi fost avocat. Făcănd psihoterapie, oarecum mi-am satisfăcut nevoia de argumentaţie, de subtilitate. Ai libertate şi un spaţiu speculativ foarte frumos care nu se găsesc in multe profesii."
