"Astazi e ziua ta..." - Corina Cretu implineste 37 de ani

ANII...
„Altele sunt lucrurile care m` inveselesc sau m` intristeaz`, in nici un caz vărsta. Sigur, anii au trecut repede, dar a[a e via]a, to]i trecem prin asta a[a incăt trebuie s` o fac [i eu. De măine o lu`m de la cap`t cu toate bucuriile [i grijile cotidiene"

"Un an in plus este un semn ca viata merge inainte, cu cele bune si mai putin bune, cu toate ale ei. Experiente in plus, impliniri si deceptii. Eu duc o viata normala, poate cu mai multa munca in plus, dar in general, o data cu trecerea anilor, fiecare trecem prin aceleasi stari, ne transformam inevitabil. Voi aniversa, ca de obicei, alaturi de familie, de prieteni si de toti aceia care, intr-un moment sau altul al vietii mele, au fost alaturi de mine cu un sfat, cel putin. O viata fara prieteni ar fi teribil de goala si de dureroasa. Am momente cand simt nevoia sa fiu singura, dar m-am obisnuit ca in zilele de nastere sa fiu cu prietenii, cu familia, care iti dau un sentiment de solidaritate, stii ca nu esti singur pe lume si asta te ajuta sa mergi mai departe. Altfel traiesti aniversarile in copilarie, altfel in adolescenta si in tinerete, altfel la maturitate. Intotdeauna cu bucurie si cu speranta de mai bine. Sigur, uneori cu regrete. Dar eu incerc sa le reprim si sa le inlocuiesc cu sperante si vise. Fiecare varsta si statut social au modul lor si mediul lor de a sarbatori. Acum sunt mai asezata, parca; imi aduc aminte de o zi de nastere din facultate cand toata grupa, de la ore, in Herastrau, am ras, am dansat, ne-am plimbat in parc. Acum e mai greu sa fac asa ceva, pentru ca altfel ma si mobilizam atunci, toate ieseau mai usor, dar mi-e uneori foarte dor mai ales de acea stare pe care o aveam atunci. Timpul a trecut ingrozitor de repede. Mai ales de la Revolutie incoace, nu pot sa-mi dau seama cum a trecut timpul. Dar macar stiu ca nu a trecut degeaba si am realizat destule. Asta ma mai consoleaza. Am trait extrem de dureros prima aniversare la care tatal meu nu a mai fost alaturi de mine. Era, de fiecare 24 iunie, primul care imi spunea "La multi ani"... Am fost trista cand m-am despartit de oameni in care am crezut. Ma simt implinita atunci cand realizez ca exista niste prieteni constanti in viata mea, care sunt alaturi de mine indiferent de pozitie si statut sau cand munca si eforturile mele primesc o confirmare. Pentru mine uneori si o vorba e suficienta. Ziua de nastere e si o zi de bilant, ar trebui sa fie, dar imi tot spun sa nu mai analizez atat si sa fiu mai putin riguroasa in judecarea propriei vieti. Nu intotdeauna bilantul este pozitiv, dar cand iti faci planuri de viitor este bine, fie si numai pentru confortul sufletesc, sa fii realist si sa ad-miti ca uneori una vrei tu si alta iti ofera viata. Si acum imi fac planuri. Stiu ca nu le pot avea pe toate, dar mai stiu ca eu am nevoie intotdeauna de un impuls, de sperante, pe care mi le alimentez si singura. Cine nu incearca nimic, nu realizeaza nimic, asa ca - vorba dumneavoastra - cu varsta am invatat ca omul are, intr-adevar, unele limite, dar si multe posibilitati. Nu toate depind de el, dar cele mai importante lucruri in viata depind, intr-adevar, de el. Ce-mi doresc de ziua mea? Sa pot ramane acelasi om ca si pana acum. Incerc sa fiu mereu deschisa, incerc sa-i inteleg pe ceilalti si sa-i ajut dupa puterile pe care le am."