"Astazi e ziua ta...": Cornel Dinu - "Imi doresc sa redevenim oameni!"

La cei 56 de ani pe care ii implineste astazi, Cornel Dinu, administrator delegat al FC Dinamo, se defineste "un om prea sensibil si prea doritor de bine intr-o lume haotica, pusa mereu pe a-si vana aproapele". La multi ani!

"Cand te duci spre varsta a treia un an in plus nu inseamna decat o impacare cu ceea ce se intampla si convingerea ca ai mult mai multa capacitate sa aduci binele in jurul tau. Nu m-am gandit absolut deloc cum imi voi aniversa ziua. Sunt aniversari foarte stricte si, cand ajungi dupa 40 de ani, nu iti mai face nici o placere, sub nici o forma, ca a mai trecut un an, si nu e un motiv de sarbatoare, din contra, de meditatie. Acum a intervenit maturitatea si nu mai este entuziasmul de la tinerete. Inaintarea in varsta imi aduce o liniste mult mai mare, dar in acelasi timp si o deceptie, pentru ca nu ma asteptam sa traim atata indiferenta fata de semeni, pe care o constatam actualmente in societatea romaneasca. Nu mi s-a parut ca a trecut prea repede timpul, din contra, am senzatia ca a trecut destul de lent si ca numarul deceptiilor la ceea ce inseamna neatentia educationala a noastra fata de semeni ma face sa am mai mult o impacare, in sensul ca e foarte greu de facut ceva rapid, ceva la care am sperat cu totii dupa ’89. In general, zilele de nastere au insemnat foarte mult atata timp cat imi aniversam celebra "turta", obisnuita in familie. Acum imi place foarte mult ca aceste sarbatori sa fie impreuna cu cei mai apropiati oameni ai mei, incepand cu copilul si sotia si terminand cu nasul meu, Fanus Neagu, si familia sa. Nu mi-am facut niciodata planuri in momente aniversare, singurul meu proiect este sa reusesc sa fac din fiul meu un copil minunat si sa traiesc momentele in care societatea romaneasca va fi mai dreapta, mai adevarata si mai atenta cu ea insasi. Ce imi doresc de ziua mea? Sa redevenim oameni, daca vom putea vreodata! Un an in plus ma face sa ma simt mult mai angajat in speranta ca totusi vom lasa ceva mai bun, atunci cand ne va veni sfarsitul de care ne apropiem dupa cincizeci si ceva de ani, pentru cei care traiesc langa noi si care ne vor urma. Regretul meu este ca exista o foarte mare categorie sociala care traieste foarte greu si ca pentru acesti oameni nu se gasesc solutii. In societatea romaneasca se constata ca nu suntem pregatiti pentru ceea ce, pe undeva, Providenta ne-a dat sa traim. Suntem mai mult lasi, egoisti, instinctuali si individuali in loc sa fim altruisti si sa ne gandim la cei de langa noi, la binele celorlalti si ca trebuie sa facem ceva ca societatea sa fie si mai dreapta. Eu traiesc o mare deceptie, pentru ca societatea actuala este mult mai nedreapta, paradoxal, decat ceea ce am trait pana in ’89. La realizari nu ma mai gandesc de mult… E o impacare cu mine insumi!"