Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cristian Gaţu, preşedintele Federaţiei Române de Handbal, împlineşte astăzi 63 de ani. "La mulţi ani!"
Cristian Gaţu, preşedintele Federaţiei Române de Handbal, împlineşte astăzi 63 de ani. "La mulţi ani!"
"Provin dintr-o familie de ziarişti. Tatăl meu fiind ziarist sportiv, scria mult despre fotbal. M-a luat de mic pe terenurile de fotbal... Petrecînd o bună bucată de timp aici m-am îndrăgostit de minge. Am vrut să ajung şi eu fotbalist. Pe la 6 ani m-a dus la Dinamo, eram prea mic însă. La 8 ani am revenit şi am jucat fotbal la Tînărul Dinamovist, cum i se spunea, pînă la 18 ani, cînd am terminat junioratul. Între timp apăruse handbalul, cochetam cu el mai ales la Liceul «Mihai Viteazul», unde am terminat în ’63. În anul în care mă pregăteam pentru bacalaureat şi pentru examenul de admitere la facultate trebuia să renunţ la una dintre cele două ramuri sportive pentru că nu puteam să le fac pe toate. Nici Napoleon nu a făcut două lucruri bune, darămite eu! Atunci am renunţat, paradoxal, la prima iubire – fotbalul – şi m-am agăţat de handbal. Dacă m-aş mai naşte o dată tot acest traseu l-aş alege, pentru că viaţa nu înseamnă numai urcuşuri. Aş face aceleaşi lucruri şi chiar aceleaşi greşeli.
Fără pasiune nu poţi face nimic în viaţă, fără pasiune nici nu exişti. Apoi, un campion la sporturi individuale trebuie să aibă aptitudini, trebuie să fie dispus să facă sacrificii. O altă calitate, de fapt e o condiţie de bază pentru cel care doreşte să ajungă campion, este că trebuie să accepte nişte sacrificii. Asta înseamnă renunţarea la ceea ce înseamnă plăcerile copilăriei şi ale adolescenţei. Exact în această perioadă se plămădeşte viitorul campion. În paralel trebuie să faci şi şcoală, pentru că viaţa sportivă nu este identică cu cea biologică. La 30-35 de ani, cînd abandonezi sportul, trebuie să rămîi cu capul sus pe orice stradă din lumea asta te-ai afla. Nu în ultimul rînd trebuie să fii dispus la muncă, la transpiraţie. Dacă vorbim de jocurile sportive aş mai completa cu existenţa unui altruism... Să dai din ce cîştigi şi celorlalţi, adică să împarţi medalia cu ceilalţi din echipă şi să fii dispus să te sacrifici tu ca să fie un coleg de-al tău mai aproape de gol, de punct. Depinde de ce sport practici. Decepţii sînt foarte multe şi nici nu vreau să mi le mai amintesc. E bine să ierţi, dar să nu uiţi! Am avut evident şi foarte multe coborîşuri, dar şi forţa să le depăşesc.
Speranţa mea este să mai trăiesc să mă bucur de realizările altora. Visez ca România să aibă o infrastructură sportivă la nivelul medaliilor cu care se va întoarce România de la Beijing. Am văzut un stat olimpic superb, săli sportive de mare valoare şi mare capacitate, piscine şi multe alte baze sportive unde se pregătesc atît sportivii de performanţă, cît şi oamenii obişnuiţi. Cînd vom vedea că politicienii noştri vor milita şi vor realiza această infrastructură sportivă eu vă asigur că vom avea o Românie mai sănătoasă."
