Sergiu Nicolaescu l-a remarcat si l-a distribuit in "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte". Considera ca nu i s-au deschis usile mai usor pentru ca si-a inceput cariera actoriceasca de mic. Fiecare pas pe care l-a facut l-a facut prin munca. Actorul Teatrului Nottara Cristian Sofron implineste astazi 48 de ani.
"Eu nu m-am placut niciodata in film"
Sergiu Nicolaescu l-a remarcat si l-a distribuit in "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte". Considera ca nu i s-au deschis usile mai usor pentru ca si-a inceput cariera actoriceasca de mic. Fiecare pas pe care l-a facut l-a facut prin munca. Actorul Teatrului Nottara Cristian Sofron implineste astazi 48 de ani. "Noul an de viata il primesc alaturi de copiii mei. Am un bebelus de patru luni si o fetita de doi ani. Practic, universul nostru se invarte acum in jurul lor. Fiecare an, fiecare luna trecuta la noi se depune la ei, asa ca, principalul reper la ora asta, apropo de timpul care trece, sunt ei. E o minune sa lucrezi cu copiii. Sigur ca sunt alte butoane pe care trebuie sa apesi, dar eu mi-am descoperit acum la batranete aceste calitati. Cred ca ar trebui sa trecem cu totii prin aceasta experienta. Din punct de vedere personal, sentimental a fost un an minunat. Din punct de vedere profesional, a fost un an foarte prost. Tind sa cred ca in viata lucrurile se echilibreaza. Castigi undeva, pierzi in alta parte. Eu sunt fericit cu realizarile familiale. Tocmai m-am intors de la o conferinta a Uniunii Europene, legata de audiovizual, de arta, unde am fost in calitate de presedinte al Uniunii Sindicatelor din Institutiile de Spectacol, si ma gan-deam cat de departe suntem noi de ceilalti europeni. Colegii mei trebuie sa constientizeze importanta sindicatului. Nicaieri in lume nu se mai poate fara sindicat, fara acest dialog intre parti. Din pacate, la noi inca se mai crede ca de unul singur poti sa razbesti mai mult decat daca esti umar la umar cu altii. Eu sufar foarte mult, pentru ca nu am reusit sa conving mai multa lume de necesitatea acestui fenomen. Pot spune ca, personal, nu am avut decat de pierdut din aceasta pozitie pe care o am. Dar, deocamdata, nu am de gand sa abandonez munca asta, pentru ca nu cred ca a venit vremea sa renunt. Ca actor, fiecare an care trece te indeparteaza de niste roluri pe care le-ai fi putut juca, dar sigur te si apropie de niste roluri pe care speri sa le joci. Eu astept in continuare propuneri la Teatrul Nottara, unde sunt actor. Nu as putea spune ca s-au deschis usile mai usor dupa filmul «Toate panzele sus». Eu am inceput foarte de mic sa lucrez pe cont propriu. Pentru mine, fiecare pas pe care l-am facut a fost prin munca mea, prin faptul ca am convins niste oameni ca merit increderea lor si m-au solicitat sa fac lucrurile respective. Putine lucruri le-am obtinut fara sa imi pun sufletul si mintea la contributie. A fost o intamplare sa joc de mic, desi incep sa cred ca nimic nu e intamplator. Era un cerc de teatru la Palatul Pionierilor, asa se numea pe vremea aia. Eram inscris de parintii mei acolo si lucrurile au mers dintr-una intr-alta. M-a vazut cineva si m-a recomandat pentru doua roluri la Teatrul Nottara. De acolo, m-a vazut Sergiu Nicolaescu si m-a luat in «Atunci i-am condamnat pe toti la moarte» si, apoi, lucrurile au mers destul de uns din punctul asta de vedere. Am urmat si Facultatea de Teatru in mod normal fata de ceea ce facusem pana atunci. Teatrul si filmul sunt doua lucruri diferite. Teatrul iti da o anumita satisfactie prin contactul direct pe care il ai seara de seara cu spectatorul, filmul poate fi interpretat ca ceva mai rece, te distantezi intr-un fel cand vezi filmul, nemaivorbind ca eu nu m-am placut niciodata in film. Iubesc la fel de mult fiecare lucru pe care il fac. Fie o premiera la teatru, fie o premiera de film, lucrurile sunt la fel de importante pentru mine. Amza Pellea a fost si ramane pentru mine un model si, din pacate, cred ca pierderea lui nu a fost nici pana acum acoperita. Golul lasat de el nu a fost umplut, iata, la atatia ani de la disparitia lui." ADMIRATIE"Amza Pellea a fost si ramane pentru mine un model si, din pacate, cred ca pierderea lui nu a fost nici pana acum acoperita. Golul lasat de el nu a fost umplut, iata, la atatia ani de la disparitia lui" - Cristian Sofron, actor
Citește pe Antena3.ro