Astazi e ziua ta... - Cristian Tudor Popescu

"Nu mai vad decat Craciunuri si solstitii de vara..."

Este unul dintre cei mai renumiti jurnalisti si analisti politici din Romania, director al cotidianului Gandul si presedintele Clubului Roman de Presa. In galopul evenimentelor de tot felul, intre Craciunuri si solstitii, isi imparte pasiunea pentru gazetarie cu cea pentru lectura, filme si, mai ales, pentru sport. Cristian Tudor Popescu implineste astazi 49 de ani.

"Sper ca anul ce incepe astazi sa fie mai usor decat a fost ultimul an de viata pentru ca anul trecut pe vremea asta s-a intamplat retragerea lui Theodor Stolojan si plansul lui Traian Basescu... De atunci pentru mine a inceput un an extrem de greu, am trecut prin incercari dure, am schimbat locul de munca, am plecat de la Adevarul, unde am lucrat 15 ani, am construit alaturi de colegii mei un ziar nou. Toate lucrurile astea te marcheaza, te uzeaza, chiar daca uneori te mai fac si fericit. Eu nu sunt un om al aniversarilor, nu mi-au placut niciodata, daca n-ar fi o anume semnificatie sociala si colectiva a acestei aniversari, eu nu as face-o. O fac mai mult pentru redactie, e un prilej sa fim impreuna, e un prilej sa mai iesim din mecanismul strivitor al zilei. Timpul sufera o contractie aproape relativista, nu mai stiu daca toamna asta este asta sau e cea care o sa vina, nu mai vad decat Craciunuri si solstitii de vara, se sare dintr-un Craciun intr-un solstitiu, din iarna in canicula si din nou in iarna. Timpul vajaie pe langa mine la aceasta varsta de 49 de ani, cati implinesc. Dorinta mea e sa imi vad copiii, cei doi baieti, oameni pe picioarele lor si mai vreau ca ziarul Gandul sa ajunga, asemenea baietilor mei, tare pe picioare. Cel mai mare regret din cariera mea e ca gazetaria m-a impiedicat sa citesc atat cat as fi vrut, sa vad atatea filme cate as fi vrut si poate sa joc atata tenis cat as fi vrut. Acestea sunt pasiunile mele. Nu am mai putut sa fac lucrurile astea din pricina gazetariei si uneori regret. Daca nu as fi facut meseria asta as fi vrut sa fac sport de performanta, tenis de performanta. A fost o intamplare, dar stiti cum e cu intamplarile, cand te uiti in urma constati ca exista un fir rosu care pana la urma, probabil, trebuia sa conduca la asa ceva. Am fost adus de cineva la ziarul Adevarul in 1990 si nu am fugit desi am vazut secerile si ciocanele basoreliefate pe pereti. Nu as dori sa ma intorc in timp, nu am o simpatie deosebita pentru mine cel de la varsta de 25 de ani, sa spunem. Consider ca dupa varsta de 35-40 de ani m-am conturat, m-am coagulat ca personalitate. Starea mea interioara nu e legata de varsta, e legata de oboseala, de uzura. Nu ma simt mult diferit de acum trei ani, patru ani sau cinci ani, iar, slava Domnului, din punct de vedere fizic, pe terenul de tenis inca nu simt limitari majore. Cel mai pacatos obicei pe care il am este faptul ca, din cand in cand, ma inchid in casa, ma izolez, si nu mai vorbesc deloc, cu nimeni, uneori si doua-trei zile." Cel mai bun sfat l-am primit odata de la un preot tanar ortodox, din America, roman, in vreme ce ma aflam acolo. Mi-a spus: ‹‹Domnule Popescu, dumneata vrei sa faci multe, dar nu mai incerca sa faci in fiecare zi si treaba lui Dumnezeu. Lasa-L sa si-o faca singur!›› Am primit odata un cadou extrem de interesant de la colegii mei Lelia Munteanu, Bogdan Chirieac si Adrian Ursu. Mi-au cumparat o casca de soldat german din al doilea razboi mondial, autentica, cu o urma de glont in ea."

INCEPUT
"A fost o intamplare (...). Am fost adus de cineva la ziarul Adevarul in 1990 si nu am fugit desi am vazut secerile si ciocanele basoreliefate pe pereti" - Cristian Tudor Popescu, jurnalist