Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A facut studii de stiinte politice si psihologie in Romania si studii de jurnalism in SUA si Irlanda. A fost jurnalist de radio, redactor la Pro TV, corespondent la Consiliul Europei si consilier al fostului premier al Romaniei, Adrian Nastase, in perioada ianuarie 2001 – noiembrie 2002. Acum este membru CNA si psihoterapeut. Cristina Trepcea implineste astazi 44 de ani. La multi ani!
"Ma uit la lumea si la timpul in care traiesc si imi vine in gand blestemul-binecuvantare din China antica: «Sa traiesti vremuri interesante». Unii dintre noi pariaza in viata pe pericole, si atunci urarea suna ca un blestem. Altii mizeaza resursele lor de timp si de energie pe oportunitate... si, pentru acestia, vremurile astea sunt o binecuvantare. Eu incerc sa fiu printre acestia din urma, sa vad tot ce se intampla ca o lectie si sa ii vad pe toti oamenii din jurul meu ca pe profesorii mei. Nu am fost niciodata o eleva si nici o studenta silitoare, asa ca am multe teme incomplete la materiile importante cum ar fi rabdare, toleranta, incredere, ascultare, generozitate, smerenie, respect pentru reguli... dar sunt dispusa sa mi le fac. Si viata ma ajuta din plin, punandu-ma des in situatii in care trebuie sa exersez pe aceste teme, pana invat.
Cele doua laturi ale muncii mele, ca membru CNA si activitatea de psihoterapeut, sunt doi «meditatori» foarte exigenti si am teme pentru acasa... cat cuprinde. Ca sa explic exact ce vreau sa spun, iata un exemplu: Am avut mereu probleme cu regulile, cu parintii, cu profesorii, cu sefii... desi, parerea mea era ca ei au probleme cu mine. Respingeam orice imi era impus prin metode autoritare. Viata m-a pus sa invat lectia respectului pentru autoritate, punandu-ma sa lucrez la Autoritatea Nationala de Reglementare in Audiovizual, acolo unde se vede cel mai bine cum dispare libertatea cand regulile sunt frante. Ah, si am ajuns sa fiu si parinte, si profesor, si sef... Asa se invata toate lectiile, de pe ambele parti ale jocului.
Hobbyurile mele m-au invatat si ele lectii foarte importante despre reguli, despre a accepta si a onora. Dupa ce mi-am dorit o viata intreaga sa merg pe motocicleta, in 2009 mi-am luat permisul si motocicleta. Am dat examenul intr-o miercuri, si vineri dimineata am incalecat pe motocicleta si am plecat la mare. Singura. Nu va grabiti sa admirati curajul! La intoarcere am cazut destul de urat, pentru ca am avut nevoie sa invat pe pielea mea ca reflexele conteaza si ca se construiesc in timp si ca, daca motociclistii experimentati spun ca e bine sa faci intai multe drumuri scurte, pe langa casa, pana simti motocicleta ca parte din tine... poate ca stiu ei ce vorbesc.
Imi place mult munca mea la CNA, sunt fascinata de activitatea de psihoterapeut. Dar, din tot ce am facut pana acum ca «munca», cel mai tare mi-a placut sa predau. Acum multi ani, cand fiica mea, Maria Cristina, era mica, gradinita ei nu avea profesor de engleza. M-am oferit eu pentru post, fara angajare formala, desigur, eu lucram deja ca jurnalist. Am predat o limba straina unor mici oameni minunati, care inca nu stiau bine nici o limba. Am invatat de la ei o multime de lucruri despre comunicare, despre inteligenta emotionala, si m-am simtit o zana fermecata, pentru ca ei ma vedeau asa. Si pofta lor de joaca, curiozitatea, fascinatia lor pentru imagini si sunete mi-au aratat ca poti sa predai orice, nu numai o limba straina, prin joc si distractie si ascultare generoasa.
Experienta mea de pana acum m-a invatat ca felul in care alegi ce faci cu timpul tau e ceea ce croieste viata ta – ca pe o salopeta de santier, o rochie de bal sau un costum de circ. Poti sa iti petreci timpul la biblioteca, la club sau la televizor. Fiecare alege pe ce pariaza. Eu am folosit la biblioteca si la cursuri cea mai mare parte din balotul de timp pe care l-am avut la dispozitie. Dar am ramas «corigenta» la anumite capitole de viata personala, am neglijat oameni si relatii... si le-am pierdut. Stiu ca alegerea a fost a mea, sunt responsabila. Recunosc, as vrea sa fi petrecut mai mult timp cu Maria Cristina cand era mica mica, sa ma fi jucat mai mult cu ea copil. Dar ma joc acum. Acum are 23 de ani.
De ce mi-e cel mai dor de ziua mea? De mama. A plecat de pe planeta asta acum mai multi ani, dar lipsa ei imi e prezenta in fiecare zi. Si mai ales azi. Dar stiu ca, daca nu m-ar fi lasat singura, nu as fi aflat cata putere am. Imi place ce spune Maica Tereza in legatura cu asta: «Stiu ca Doamne-Doamne nu imi da mai mult decat pot sa duc, dar uneori tare as vrea sa nu aiba atata incredere in mine». Eu nu am nimic de Maica Tereza, doar ca imi place...
Va multumesc ca v-ati gandit la mine azi!"
