"Astazi e ziua ta..." - Dan Mircea Cipariu

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, PR Director al Asociatiei Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania si vicepresedintele Clubului UNESCO - Adolescentii. Astazi, scriitorul Dan Mircea Cipariu implineste 33 de ani.

"De cand am mers la scoala mi-am dorit sa scriu"

"La varsta pe care o implinesc, in primul rand ma gandesc la cateva proiecte ce tin de literatura. Impreuna cu dramaturgul Horia Garbea, in noiembrie, la Teatrul de Comedie, organizam Gala Premiilor Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Cu marele meu prieten, George Mihaita, o sa facem cateva proiecte de adolescenti, o seara de poezie la Comedie. O aniversare deosebita am avut cand am implinit 7 ani, asta se petrecea in ’79, si taica-meu mi-a cumparat un trenulet electric chinezesc, pe care eu l-am verificat pe balustrada balconului; s-a dus peste balustrada, n-am luat bataie atunci, dar a doua zi, da... Costa al naibii de mult. Pentru un scriitor care stie ce putere teribila au cuvantul si timpul, ideea asta de a consuma pana la urma multa biografie subiectiva inseamna de fapt o mare legatura vie ce se arde cu timpul tau, al autorului, cu cel al intamplarilor din vietile eroilor tai, si cred ca cel mai frumos lucru este un indemn al Sfantului Augustin, care spunea: «Iubeste si fa ce vrei». In primul rand o satisfactie puternic interioara pe care o am este experimentul pe care l-am facut la Spitalul Voila pentru o carte de-a mea. Pentru un creator cred ca este necesar sa stea la un spital de nebuni, pentru ca descopera, de fapt, luminile si umbrele interioare ale umanului. Pe urma, cand am luat Premiul National de multimedia pentru o pagina web dedicata parintelui Dumitru Staniloaie. In ultimul an am avut mai multe regrete. Mi-a disparut bunicul, pentru cei care ma cunosc, stiu despre ce este vorba, marele poet roman Ion Flora. Dar cred ca regretele sunt legate de oamenii pe care fie i-am pierdut, fie nu am putut sa fiu mai aproape de ei atunci cand ei ar fi dorit. De cand am mers la scoala am dorit sa scriu. Imi dadeam seama ca e ceva uluitor sa poti sa te joci cu cuvantul. Si, intr-un fel, pentru mine, sa te joci cu cuvantul si, dupa aceea, sa-i dai si forta prin idee si prin viziune, asta mi s-a parut chiar mai important decat un anume tip de gramatica a cuvantului. Cel mai bun sfat l-am primit de la bunicul meu, care spunea o chestiune foarte importanta, anume ca e bine sa am masura in toate cele pe care le fac si deseori ma gandesc la asta. Cum spunea invatatura budista: «Nici abuz, nici refuz». Ma infurie doua lucruri foarte tare: lipsa de seriozitate si mitomania. In Romania intalnesc foarte multi mitomani. Asta e un viciu puternic. Il vad pe Dan Mircea Cipariu ca intr-o oglinda in care ar putea fi Dan Cipariu si poezia. Adica, in acelasi timp fragil, dar si foarte puternic. O combinatie de fragilitate si putere."