Silviu Stanculescu este cel care l-a sfatuit sa se faca actor. O intamplare l-a adus si in postura de regizor. Acum pregateste cel de-al douazecelea spectacol al sau la Teatrul National, "Sanziana si Pepelea", in a carui distributie il are pe Mircea Albulescu, maestrul sau din Institutul de Teatru. Dan Tudor implineste astazi 36 de ani.

Viata lui: un destin, un joc al hazardului

"Ziua mea ma prinde la Teatrul National. Am sa-mi pacalesc colegii ca avem repetitii la ora 13:00 si ma vor injura toti pentru ca azi e ziua libera a teatrului, iar eu ii voi invita la carciuma. Regizez un spectacol, «Sanziana si Pepelea›› se numeste. Nu e un spectacol pentru copii, o sa fie un basm pentru adulti, cam asa ceva. Eu am mai facut «Tinerete fara batranete››, spectacol cu care am luat premiu la Festivalul National de Comedie. In rolul principal il am pe Mircea Albulescu, profesorul meu din Institutul de Teatru. Discutia noastra a fost la inceput cam asa, i-am zis: «Domnule profesor, v-am ascultat patru ani, dumneavoastra trebuie sa ma ascultati o luna sau doua!››. E un profesionist desavarsit si sunt multi actori importanti din Teatrul National in aceasta piesa: Marius Bodochi, Monica Davidescu, Ileana Olteanu, Silviu Biris, Magda Catone.... o distributie numeroasa. Imi place ca basmul nu are contururi reale, cotidiene si atunci poti sa inventezi cat vrei. E frumoasa evadarea asta din cotidian. In mare parte noi de asta ne-am si facut pana la urma actori, regizori, ca sa putem sa propunem o lume ideala, fantastica si cumva ireala. Cum am ajuns actor? Mai inainte de asta eram sofer. Aflandu-ma in concediu la mare, povesteam unor prieteni o chestie, iar Silviu Stanculescu, omul care mi-a marcat viata, director la Teatrul de Comedie, m-a abordat si m-a chemat la institutia pe care o conducea si m-a sfatuit sa dau la Teatru. De atunci a inceput povestea. Au urmat pregatiri pentru teatru cu Valeriu Moisescu. Am ramas cu un respect poate neobisnuit pentru scena, pentru ca eu nu m-am gandit niciodata ca am sa ma fac actor si am ramas tot timpul cu impresia ca mi s-a facut un cadou si ca nu trebuie sa-l tradez. Prima data cand m-am urcat pe o scena a fost la admiterea in Institut, chiar daca era o scena mica... a fost prima data cand am intrat in fata reflectoarelor. Mi-a fost greu sa ma adaptez. Regizor am ajuns tot printr-un joc al hazardului. Acum cativa ani, un regizor important a vrut sa faca un spectacol la Teatrul de Comedie, cu mine jucand personajul principal. Regizorul respectiv a plecat in strainatate, iar directorul de atunci al teatrului, Dan Vasiliu, mi-a zis ca a picat proiectul. Nu apucasem sa repetam si m-a intrebat daca stiu cum voia regizorul sa faca spectacolul. I-am inventat un spectacol pe loc, desi nu aveam idee ce viziune regizorala avea cel care plecase. Si atunci mi s-a spus sa il fac eu, asa a aparut primul spectacol al meu, «Proba de film››, o piesa ruseasca, Suksin e autorul, si in trei-patru ani am facut 19 spectacole, cel de acum este al douazecelea. Nu stii pe ce drum o pornesti, si dintr-o data o cotesti in alta directie. Cred ca atuul meu este entuziasmul, am destula fantezie si am calitatea de a deveni cateodata molipsitor. In televiziune am mai fost pe ici, pe colo, pe la Antena, cu personajul meu «Gogu de la Bragadiru››, pe la TVR, dar prezenta de cativa ani la B1 TV s-a datorat tot intamplarii. Am fost invitat la emisiunea «Viata in direct›› de catre Monica Barladeanu si in urma acelei invitatii s-a ajuns la concluzia ca ar fi bine sa pregatim impreuna emisiunea. Povestea cu regia a luat o asa de mare amploare, incat nu mai pot sa fac si televiziune."