A avut o copilărie uşor diferită de a majorităţii copiilor, extrem de frumoasă, plină de evenimente, dar altfel! Tenisul de performanţă i-a acaparat cea mai mare parte a timpului în perioada adolescenţei, i-a modelat în mare măsură caracterul şi şi-a pus amprenta asupra dezvoltării sale ulterioare. Astăzi, regretă mult prea puţin din ceea ce i s-a întâmplat în trecut şi consideră că a avut atât de multe experienţe pozitive, încât îi face mare plăcere să privească înapoi. Fostul tenisman Dinu Pescariu împlineşte sâmbătă 40 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
Tenisul l-a pregătit foarte bine pentru viaţă
“În urma celor 40 de ani, văd o viaţă foarte intens trăită, pe alocuri într-un ritm prea alert”
“Trăiesc ca orice altă persoană, cu bune şi cu mai puţin bune, încercând să mă bucur de lucrurile minunate pe care mi le-a oferit viaţa (o soţie şi trei copii superbi, posibilitatea de a face ceea ce-mi place pentru a-mi câştiga existenţa etc.) şi să ignor ceea ce este mai puţin plăcut.
Am devenit persoană semipublică datorită/din cauza sportului de performanţă şi atunci s-a spus şi scris despre mine chiar mai mult decât mi-aş fi dorit! Nu a fost un lucru pe care mi l-am dorit, dar pe care l-am acceptat ca făcând parte din «meseria» mea!
Tare mult mi-ar plăcea să ştiu cum este să fii unul dintre cei mai buni tenismeni ai României! Ceea ce ştiu sigur este că tenisul este un sport superb, pe care l-am îndrăgit mult, care mi-a produs enorm de multe satisfacţii şi m-a pregătit foarte bine pentru viaţă! Imediat după ce am încheiat activitatea competiţională primul gând care mi-a venit în minte a fost să fac o pauză, «să-mi trag puţin sufletul» după 15 ani de carieră sportivă şi apoi să încep următoarea etapă a vieţii.
În urma celor 40 de ani, văd o viaţă foarte intens trăită, pe alocuri într-un ritm prea alert, cu multe amintiri plăcute, cu eşecuri dar şi realizări... o viaţă normală!
Nu sunt cel mai potrivit în a-mi închipui situaţii, dar sigur amintirile cele mai frumoase sunt legate fie de familie, fie de realizările sportive... momentul în care copiii tăi îţi spun «te iubesc, tati!» sau adorm lângă tine sau în braţele tale, cu faţa liniştită şi lipsită de orice griji, nu poate fi însă comparat cu nimic pe lume!”