"Astazi e ziua ta..." - Dorel Visan implineste 64 de ani

VALOARE
"Singurul lucru important e sa lasi ceva in urma ta. Spuneam intr-un psalm pe care l-am scris ca, pentru un artist, e suficient "daca poate sa ramana din munca lui o scama de eternitate""

"Nu mai socotesc anii de multa vreme. Uneori mi se pare ca e o incarcatura parca fara rost... Nu ar trebui sa ma plang, pentru ca in fiecare an am facut un film, lucru care mi-a adus oarecare satisfactii. Si anul acesta va iesi un film care nu se stie inca cum se va numi, "Fotografii de familie" sau "Viata merge inainte"... Trecerea timpului se concentreaza intr-o incarcatura mare, din cauza timpurilor sau a vremurilor. Fiecare an vine cu o incarcatura noua, cu un spatiu care parca a trecut si nu l-ai putut realiza. Am auzit de curand o vorba care mi-a placut: "Doamne, nu-mi da grija lucrurilor!". Simt ca nu ne putem regasi, ca suntem oarecum suspendati, ca ne pierdem in noi si asta e cu mult mai grav decat sa ne pierdem in lume, pentru ca in lume te mai gaseste cineva. Fiecare an imi da o tristete din cauza faptului ca nu ma pot manifesta asa cum ar trebui, la acumularile mele de viata si activitatea mea artistica; e foarte greu sa le impartasesc. Exista o forma de superficialitate, de a pierde valoarea; oamenii se ocupa mai mult de istoria pe care o traim decat de cea pe care o facem. Este o foarte mare diferenta. De la o vreme, aniversarile mele sunt un fel de comemorari; nu-mi mai fac placere. Voi petrece probabil cu niste amici la mine la tara, dar nu mai e placerea de altadata... Prietenii mei s-au imputinat si familia mea s-a schimbat, copiii au rostul lor, eu sunt singur. La 25 de ani timpul nu trecea. Imi amintesc ca ma plictiseam, toate lucrurile parca se rezolvau. Timpul ne ajungea atunci. Eram cu nevasta, aveam si copil, si totul ne ajungea... si viata, si banii, aveam bucurii. Dupa 40, lucrurile au inceput sa se precipite. Acum ne lipsesc bucuriile. Pentru un artist, daca nu are bucurii, viata trece degeaba. Fiind nascut de Sanziene, ziua mea imi da o stare mai speciala. E influenta lunii... Cred in starile acestea energetice, in lucrurile in afara intelegerii noastre, in lucrurile care te urmaresc, pe care nu le poti schimba. Cred in vorba asta, ca "Cel mai rau nu e moartea, ci sa te prinda binele nepregatit". Am patit si eu lucrul asta, dar cred ca mai mereu am reusit sa ma urc in tren cu bagajele facute. Intotdeauna mi-am propus sa rezolv lucrurile care erau in plan, in desfasurare. Niciodata nu mi-am propus sa dezvolt planurile de perspectiva. Ca artist, trebuie sa tii perspectiva in acea stare de veghe de a fi mereu pregatit, sa fii la zi cu observatia vietii, a realitatii, a ceea ce este in jurul tau si a ceea ce este in interiorul omului, al lucrurilor care tin de starea lui sufleteasca sau de sentimente. Ma simt tanar, in plenitudinea puterilor si fizice, si psihice, si cred ca e o varsta potrivita. Nu ma gandesc ca as putea avea o alta varsta pentru ca atunci as avea alte neimpliniri. Vorba cantecului "As vrea anii tineretii si mintea de acum". Pentru un artist, fiecare varsta poate sa-ti dea bucuriile ei."