"Astăzi e ziua ta..." - dr Sorin Simion

In cei peste cinci ani căt a condus Spitalul Clinic Colentina a reuşit să implementeze o mentalitate occidentală in managementul spitalului. Acest lucru a fost remarcat de toată presa romănească, avănd ca punct culminant premierea sa in 2005 cu titlul de "Diploma de Excelenţă pentru cel mai bun Director de Spital din Romănia". Măine, conf. dr Sorin Simion işi sărbătoreşte ziua de naştere.

"Existăm pentru că există bolnavi"

Â

In cei peste cinci ani căt a condus Spitalul Clinic Colentina a reuşit să implementeze o mentalitate occidentală in managementul spitalului. Acest lucru a fost remarcat de toată presa romănească, avănd ca punct culminant premierea sa in 2005 cu titlul de "Diploma de Excelenţă pentru cel mai bun Director de Spital din Romănia". Măine, conf. dr Sorin Simion işi sărbătoreşte ziua de naştere.

Â

"Un chirurg serios abordează intreaga paletă chirurgicală cu aceeaşi seriozitate. Fiecare pacient este interesat să fie rezolvat chirurgical, indiferent de boala pe care o are. De aceea, un chirurg profesionist trebuie să fie odihnit şi să se concentreze pentru a face tot ceea ce este posibil pentru binele pacientului.

Pare absolut şi pentru mulţi incredibil, dar să devin chirurg mi-am dorit de la vărsta de 3 ani, cănd la grădiniţă, la toate serbările, mi se atribuia rolul de doctor. Mama mea (care a murit prematur, la vărsta de 51 de ani) a fost o excepţională asistentă medicală de obstetrică-ginecologie. De la ea am invăţat «mica bucătărie a aşa-ziselor neinsemnate acte medicale» (luarea TA, injecţii, clisme, sondaje etc.), care de fapt constituie acte medicale de o deosebită importanţă. La cei peste 15.000 de pacienţi operaţi, lucrul care m-a impresionat cel mai tare a fost gestul unui pacient operat de mine de tumoare gastrică, care, venind la control la şase luni, a căzut in genunchi in faţa mea, spunăndu-mi că sunt Dumnezeul lui şi a dorit să-mi sărute măna. Personal, tratez toţi bolnavii cu aceeaşi seriozitate şi ii invăţ pe cei mai tineri să vadă in fiecare pacient o rudă dragă lui şi apropiată. Noi existăm pentru că există bolnavi.

Consider că sunt un personaj foarte echilibrat, mă stăpănesc in situaţiile critice. Singurul in faţa căruia mă inclin şi mă rog cănd mă culc şi cănd mă scol este Dumnezeu. EL este cel care m-a scăpat de moarte la naştere (cănd am stat aproape 11 luni in spital cu meningoencefalită), EL este cel care m-a scăpat cu viaţă in timpul Revoluţiei din 1989, EL este cel care mi-a dat putere cănd la o vărstă tănără mi-am pierdut ambii părinţi şi tot EL mi-a dat putere in toate momentele grele ale vieţii mele (care nu au fost puţine).

Imi doresc să fiu sănătos şi să am acelaşi noroc ca şi pănă acum. Imi doresc ca familia şi cei apropiaţi mie să aibă parte de toate lucrurile bune de pe lumea asta. Bogăţia mea cea mai mare o reprezintă cei trei copii ai mei. Deci… da, chirurgul are viaţa lui personală. Liniştea mea interioară mi-o asigură familia şi discuţiile cu foarte puţinii prieteni adevăraţi pe care ii am.

Vreau să ii mulţumesc superbei şi deşteptei mele soţii pentru tot ce a făcut şi face pentru mine şi nu ii voi uita niciodată pe cei care au fost lăngă mine in grelele momente ale vieţii mele."

Â

Părere de rău

"Regret că datorită calităţilor mele am trezit multă invidie şi ură in răndul colegilor, care de multe ori, nejustificat, au dorit să-mi facă foarte mult rău. Norocul meu este că Dumnezeu a fost intotdeauna cu mine"

Sorin Simion conf. dr