Unul dintre cei mai iubiţi interpreţi de muzică folk din ţara noastră, cel care a făcut hituri din piesele rare, grele, neascultate ale folclorului maramureşan, Ducu Bertzi împlineşte astăzi 58 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“Norocul meu a fost să mă nasc în Maramureş. Şi de aceea spun povestea norocului de când mă ştiu”
“Pe lume vii cu ceea ce îţi dă mama ta şi Bunul Dumnezeu.
Mai mult sau mai puţin har, pe care dacă nu realizezi că îl ai, îl poţi risipi în timp.
Important este să crezi în steaua ta. Pe urmă mai ai nevoie şi de un pic de noroc. Nu mult, nu cu caru' cum spune cântecul, că te zăpăceşti şi nu mai ştii pe ce lume eşti.
Mai e şi trenul vieţii în care te urci. Fără să ştii uneori în ce direcţie merge. Aici eu am avut noroc la începuturi. La mine, la Sighet, e capăt de linie. Aşa că nu am avut de ales. Şi singura direcţie a fost cea bună. Sigur că pe parcursul vieţii am mai avut de ales între diferite trenuri, între diferite direcţii. Nu întotdeauna am ales trenul şi direcţia cea mai bună, dar începutul a fost cel bun. Şi cred că de începuturile tale se leagă totul mai apoi.
Sigur că pe drum ţi se mai întâmplă şi miracole. Dar şi ele undeva pot avea o explicaţie. Modul tău de-a fi, de-a gândi, modul în care eşti atent la tot ce se întâmplă în jurul tău, felul tău de-a fi în relaţiile cu ceilalţi contează. Chiar dacă ceilalţi nu realizează, nu-ţi răspund la fel. Nu contează, mergi mai departe pe drumul tău. Atâta timp cât eşti convins că ceea ce ai făcut, ce faci e de bine, că nu vrei decât ca cei din jurul tău să fie fericiţi, restul nu mai contează.
Şi nu e mulţumire mai mare decât să-i vezi pe oameni fericiţi. Iar scena, şi viaţa din spatele scenei mi-a oferit astfel de momente, superbe. Vorba lui Sorescu:
Anul acesta am reuşit să pun pe picioare o gală Folk de Florii in memoriam Florian Pittiş, la Bucureşti şi să realizez la mine, la Sighet, o Gală Folk Floare de Colţ prilej cu care am dăruit unui tânăr extrem de talentat, Cosmin Vaman, o valiză ca premiu. Aşa cum am primit şi eu, primul meu premiu acum 40 de ani, tot la Sighet.
Pare ciudat, dar nu e întâmplător că mulţi ani la rând, înainte de ziua mea, la început de septembrie să ajung acasă, acolo de unde am plecat. E ca o chemare la Începuturi, ca o întoarcere în timp. Când nu am reuşit acest lucru, ziua de naştere m-a găsit un pic nepregătit, bulversat parca.
De multe ori am făcut referinţă la întoarcerea la rădăcini. E foarte important, să nu îţi uiţi rădăcinile, să nu te rupi de ele. Cu cât le simţi mai profund, cu atât eşti mai puternic. Iar Maramureşul m-a învăţat acest lucru. ăsta a fost norocul meu, să mă nasc acolo. Şi de aceea spun povestea norocului de când mă ştiu.”