Primul şi singurul român care a zburat vreodată în spaţiul cosmic, Dumitru-Dorin Prunariu împlineşte astăzi 61 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“Dacă vrei să ştii ce îţi va rezerva viitorul, e bine să îl creezi chiar tu”
“Vine o perioadă în viaţă când, trecând în revistă ce ai realizat, te întrebi ce a contat mai mult? Educaţia? Talentul? Norocul? Când am absolvit facultatea eram convins că s-a terminat cu învăţătura şi de acum toată viaţa voi munci doar, eventual ca inginer în fabrică. Am avut ocazia să optez pentru cosmos şi am mai învăţat o limbă străină în care am mai studiat 3 ani, pe lângă multe alte antrenamente complexe. Apoi am acceptat o funcţie guvernamentală şi a urmat o specializare în aviaţie civilă făcută în limba franceză în Canada. Apoi, lucrând direct cu cercetătorii din domeniul spaţial, am considerat ca este cazul să-mi definitivez doctoratul, deci iar învăţătură, referate, examene. Colegiul Naţional de Apărare a reprezentat încă jumătate de an de învăţătură şi examene în domenii complexe şi diferite de cele abordate până atunci, apoi pentru examenul de general (l-am prins) am învăţat mai multe ştiinţe militare şi strategie decât oricând până atunci. Am trecut puţin şi prin cursul de ambasadori al Academiei Diplomatice, pentru a face faţă unei importante funcţii oferită de MAE. Competiţiile internaţionale pentru a ocupa poziţii importante în cadrul ONU nu au stat nici ele departe de mine; aici, limba de bază, cel puţin în comunicările directe, rămâne engleza. Într-o vară, acum puţini ani, am considerat că am prea mult timp liber şi am făcut şi un curs de mediatori iar, dacă la examen îmi venea în minte un anumit termen juridic, aş fi terminat primul din seria mea... Trec acum de 61 de ani şi mă gândesc că viaţa îmi va mai rezerva ocazii să învăţ, şi o voi face cu interes, pentru că în mod sigur îmi va fi necesar profesional, dar şi măcar pentru a îmi păstra antrenamentul minţii.
Talent? Probabil că am beneficiat de el, nu numai în domeniul meu de bază, dar şi în celelalte pe care le-am abordat ulterior. Oricum, cel puţin în diplomaţie şi comunicare, nu poţi avea succes fără puţin talent, iar dacă pe acestea le aplici şi în corelare cu un domeniu tehnic, rezultatele profesionale pot deveni semnificative.
De noroc ai oricum nevoie în viaţă. Cât de bine pregătit ai fi în orice domeniu, dacă nu ai măcar norocul să te găseşti la momentul potrivit, în locul potrivit, la o activitate care să-ţi cadă mănuşă profesional, nu are cine să aprecieze valoarea ta şi să te promoveze. Nu pot spune că am avut noroc cu carul în viaţă, dar cel puţin în momentele cheie, puţinul noroc care m-a însoţit a dus la turnuri importante în viaţă.
Pe lângă acestea, trebuie să ştii şi cum să te raportezi la viaţă. E bine să o consideri ca pe un şir de oportunităţi de care trebuie să ai îndrăzneala şi promptitudinea să te agăţi, când apar, de cât mai multe din ele. Poate că pe unele le consideri esenţiale, dar le pierzi, iar altele care par nesemnificative pot duce în timp la realizări importante. Dacă te blochezi pe un numit moment negativ poţi ajunge un perdant. Totul trebuie privit la o scară de timp suficient de mare, iar dacă balanţa cu tot ce pui în ea nu trage prea mult în partea negativă, poţi să consideri că viaţa a fost bună cu tine. Există şi metode de a-ţi crea singur oportunităţi, dar trebuie să ai destulă îndrăzneală, inspiraţie şi uneori şi puţină nebunie. Privind înapoi la copilul şi apoi adolescentul Dorin Prunariu, pasionat de aer, cer şi stele, făcând proiecte şi construind cu pasiune modele zburătoare, dacă nu m-aş fi aruncat cu (după unii) puţină nebunie, îndrăzneală şi inspiraţie în unele activităţi, nu aş fi ajuns la omul şi profesionistul de azi.
Un mare întreprinzător spaţial american spunea că, dacă vrei să ştii ce îţi va rezerva viitorul, este bine să îl creezi chiar tu! Poate că celor de vârsta mea am mai puţine să le transmit acum despre progres şi carieră, dar dacă ce am scris mai sus poate pune întrebări constructive măcar unor tineri de azi, mă consider mulţumit.”