Astăzi e ziua ta: Elena Cârstea Muttart

Una dintre cele mai cunoscute şi mai iubite artiste, Elena Cârstea Muttart împlineşte astăzi 52 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

Muzica a însemnat totul pentru ea
“Mă sperie să văd atâtea nonvalori, atâţia artişti lăsaţi în mizerie”
“În general talentul şi norocul ar trebui să aibă o strânsă relaţie, în realitate rar se întâmplă. Noroc am avut că m-am născut talentată, în rest norocul nu a avut prea mare pondere în viaţa mea. A trebuit întodeauna, indiferent de ce m-am apucat, să muncesc de 10 ori mai mult decât ceilalţi ca să am aceleaşi rezultate.
Cred că viaţa este un miracol pe care nu-l înţelegem, un dar nepreţuit pe care-l ignorăm  şi apreciem mult mai târziu. Pentru mine e un miracol viaţa pe care am avut-o, oamenii pe care am avut privilegiul să-i cunosc, prieteni pe care i-am păstrat de-a lungul timpului, aş putea spune că miracolul constă în viaţa spectaculoasă pe care am trăit-o.
Întodeauna am fost imprevizibilă şi am suportat şi consecinţele alegerilor pe care le-am făcut bune sau rele. Despre subiectul ăsta trebuie scrisă o carte. Dar am să vă dau trei repere importante. Când m-am lansat în muzică oficial cu ajutorul lui Titus Munteanu, când am adoptat copiii şi când am luat decizia de a pleca în America.
Am avut întodeauna o energie debordantă şi molipsitoare, am fost întotdeauna foarte curioasă, naivă şi plină de bune intenţii. Am fost mai singuratică pentru că cei din jurul meu nu înţelegeau că nu mă pot conforma regulilor, că aveam prea multe idei nebuneşti şi pe care de multe ori le puneam în practică. Şi... muzica care a însemnat totul pentru mine. Prima amintire pe care o am despre cântat, ştiu că aveam 3 ani şi am primit o îngheţată şi 3 lei pentru că am cântat pe stradă. Mama a înnebunit şi nu ştia ce să mai facă cu mine. Am fost pedepsită, dar microbul a rămas şi până în ziua de azi.
Lumea e aşa cum e, nu mi-am propus niciodată să o schimb. Poate doar să o îmbunătăţesc. Mă sperie să văd atâtea nonvalori, atâţia artişti lăsaţi în mizerie, nu vine din urmă nimic consistent care să contribuie cu ceva major în muzică. Sunt câţiva oameni cu adevărat talentaţi care se pierd între atâtea produse de consum prost înţeles.
Cred că viaţa până la urmă e aşa cum ţi-o faci. Pizma e o boală molipsitoare pentru mulţi, dar e problema lor. Priorităţile mele au fost altele întodeauna. Pentru mine e o bucurie să văd că cineva reuşeşte în orice domeniu. M-am concentrat în general la cea fost bun şi de calitate. În rest mi-e dor de voi cu bune şi rele şi vă pup de nu vă vedeţi până la o nouă întâlnire.”